O zi a muncii îm America

Publicat în Dilema Veche nr. 478 din 11-17 aprilie 2013
Caznele bunului samaritean jpeg

Scriind aici, în mai multe rînduri, despre limba „framericană“, am retrăit, mnemotehnic, o întîmplare ce a trasat inubliabile semnificaţii în interiorul iniţierii mele transatlantice. Pe la începutul stagiului doctoral american, singur şi suficient de stingher, obişnuiam să nu refuz nici o invitaţie de socializare, oricît de formală, bănuind că doar aşa voi depăşi istovitorul şi degrabă vărsătoriul de energie intelectuală „dor de casă“. Mergeam, cu entuziasm, la toate party-urile organizate în campus sau în afara lui, party-uri pentru care – în postură de Fulbright visiting scholar – primeam de regulă invitaţii nenominalizate în mailbox-ul meu de la Universitate. Întîmplarea în chestiune se leagă de un asemenea eveniment – să zicem, monden –, unde am întîlnit, ca de obicei, persoane extrem de interesante. Era Labor Day – Ziua Muncii, care, la americani, nu se sărbătoreşte pe 1 mai, ci în prima luni din septembrie. O familie înstărită din Tucson, Arizona, avea o înţelegere cu forul oficial de administrare a relaţiilor externe ale Universităţii – International Student Center – ca, la această ocazie, să invite studenţi străini, la un BBQ, în imensul lor backyard – prevăzut, desigur, cu o albastră şi îmbietoare piscină.

„Înţelegerea“ respectivă nu trebuie să vă mire. Americanii îşi „exercită“ – ca să spun aşa – generozitatea structurală nu numai în mod spontan, ci şi „organizat“, sistemic cum ar veni, în ecuaţia respectivă fiind implicaţi, alături de instituţii, şi membrii comunităţilor locale. Un astfel de bun samaritean se dovedea Art – gazda noastră americană din acea frumoasă „zi a muncii“, de început de septembrie, cu cer azuriu şi mirosuri înnebunitoare în aer, de flori de cactus. Art se pensionase de ceva timp şi, împreună cu numeroasa lui familie, îşi cultiva un hobby absolut onorabil – acela de a întîlni, de a primi şi, dacă s-ar fi impus, chiar de a ajuta cît mai mulţi dintre străinii studioşi care îi vizitau oraşul. Femeile din familia sa, cu precădere, te uimeau prin bunătate şi mărinimie. Zîmbeau cu o onestitate descumpănitoare, ce părea să nu lase loc nici celei mai neînsemnate umbre de îndoială în loialitatea celor din jur. Intrînd în casa lui Art, dezvoltai sentimentul ieşirii din lumea reală şi intrării într-un mic paradis terestru, de unde toată durerea, întristarea şi suspinarea dispăruseră în mod subit.

La petrecere venise şi un tînăr matematician negru (din Congo), care, treptat, datorită lui Art şi doamnelor sale, a ajuns centrul atenţiei. Jacques (tînărul în cauză) era vorbitor (nativ) de franceză şi, deşi urma să studieze cinci ani în Statele Unite, nu ştia nici o boabă de engleză. Avea un surîs larg, de un alb aproape ameţitor, şi arăta o politeţe ieşită din comun. Repeta la infinit oui, oui şi merci, merci, primind cocoloşelile gazdelor cu o graţie uşor încurcată. Art şi familia erau absolut fascinaţi de Jacques. Îl ştiau dinainte şi, dacă nu ai fi fost avizat asupra obiceiurilor americane, ai fi putut crede că întreaga petrecere fusese dată doar pentru el. Îi impresionase teribil faptul că matematicianul african sosise în SUA fără să cunoască limba engleză şi, ca atare, juraseră să aibă grijă de el, cu consecvenţă. Soţia lui Art – o bătrînică descinsă parcă din basmele ecranizate la Walt Disney Company – promisese, în plus, să facă ore de engleză cu Jacques, pînă la epuizare. „Mai bine mor decît să-l las aşa!“ a declarat ea, destul de patetic, mai multor invitaţi la petrecere. „Îl luăm la noi acasă în fiecare weekend“ a adăugat, plin de veselie, şi Art. „S-a mai îngrăşat în cîteva săptămîni. Venise aici ca un băţ.“ Apoi, bătîndu-l pe umăr, în răstimpuri, cu jovialitate, pe musafirul congolez, întreba: „How are you doing, pal?“ „Oui, oui, oui, oui! Merci, merci, merci!“ – răspundea Jacques, ca o păpuşă cu baterii, atinsă, din greşeală, pe burtică. „Nu-i aşa că-i minunat?“ revenea şi amfitrioana, aducîndu-i lui Jacques un suc de portocale. „Oui, oui, merci, merci!“ m-am trezit replicînd brusc eu însumi, din fericire, suficient de lipsit de sonoritate pentru a nu-i tulbura pe mult prea ospitalierii pensionari.

Peste vreo cîteva zile, l-am întîlnit pe Jacques în interiorul labirinticei biblioteci universitare. Mi-a zîmbit prieteneşte, cu dunga de nea ieşind amplu dintre buze. M-am apropiat ezitant, întrucît franceza mea e, ca să zic aşa, a treia mea limbă. Am început, timid, un dialog francofon. Văzîndu-mă inhibat, Jacques mi-a spus, într-o engleză cît se poate de fluentă, pigmentată doar cu o vagă aromă de pidgin: „Nu te mai forţa, man! Ştiu engleză. Art însă s-a ataşat enorm de Jacques francofonul, pe care îl îngrijeşte cu multă atenţie şi care, de aceea, trebuie să trăiască un timp mai îndelungat. Am nevoie de prietenia şi de ajutorul lui Art. Vreau să-mi aduc soţia şi cei trei copii aici, în America. Nu voi putea singur. Mă înţelegi, man? Mă înţelegi?“ Îl înţelegeam, cum să nu? Poate chiar mai mult decît ar fi bănuit el. Jacques, aidoma multora de pe mapamond, descoperise generozitatea americană şi ajunsese să depindă de ea ca de un drog. Avea nevoie de afecţiune şi de devotament, iar aceste lucruri se găsesc uneori mai repede în singulara Lume Nouă decît în propria-ţi cultură. Inutil să vă mai spun că, spre sfîrşitul anului, l-am văzut pe Jacques – cu soţia şi cei trei copii –, plimbîndu-se fericit pe străzile din Tucson. M-am bucurat. Iată un caz, mi-am zis, în care engleza şi franceza au conlucrat simbolic la cimentarea relaţiilor dintre oameni. Cu atît mai mult cu cît risipa lingvistică a fost minimă, nedepăşind stadiul de „How are you doing, pal?“ şi „Oui, oui, merci, merci!“ Aviz tinerilor noştri aventurieri.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

The Arrival of the French Girls at Quebec, 1667   C W  Jefferys jpg
„Fiicele regelui”, cel mai mare proiect matrimonial din istorie. Cum s-a reușit fondarea unuia dintre cele mai importante state din lume
În secolul al XVII-lea a fost derulat cel mai mare proiect matrimonial din istorie sponsorizat de stat. Sute de femei au fost plătite pentru a merge în America de Nord și a se căsători cu soldații și muncitorii din colonii. Au contribuit la înființarea unui mare stat nord-american.
Restaurant - prieteni la masa - mancare - telefon - socializare FOTO Shutterstock
Cuvântul banal care ne poate aduce succesul: „Eu îmi învăț copiii să gândească cu ajutorul unui cuvânt”
De multe ori, cea mai mare barieră dintre noi și succes este propria noastră mentalitate. Din acest motiv, este important să știm cum trebuie să răspundem în fața provocărilor care ne ies în cale pentru a reuși să trecem cu bine peste orice problemă!
steagul romaniei si al UE foto pixabay jpg
La răscruce de drumuri. Cum arată scenariul ideal și cel de coșmar pentru viitorul României| ANALIZA
România se află la răscruce de drumuri, iar alegerile prezidențiale din luna mai vor decide calea pe care o luăm. Expertul în securitate Marius Ghincea avertizează că pentru prima dată de la momentul Snagov nu mai există decizia fermă și unanimă ca România să privească spre Bruxelles.
masina de lux confiscata in port foto politia de frontiera
Controverse privind taxa pe lux. Cum se aplică și care sunt neclaritățile
Taxa pe lux este un impozit suplimentar care se aplică locuințelor de peste 500.000 euro (2,5 milioane de lei) și mașinilor de peste 75.000 de euro (375.000 de lei).
Controversatul cercetător chinez care a creat primii bebeluși modificați genetic Colaj X He Jiankui
Cercetătorul chinez care a creat primii bebeluși modificați genetic: „Editarea embrionilor umani va fi la fel de populară ca iPhone-ul”
He Jiankui revine în laborator după experimentul controversat de editare genetică ce a șocat lumea. „Sper ca, peste 50 de ani, oamenii să mă amintească drept «Darwin-ul chinez»”, a declarat cercetătorul care a creat în secret primii bebeluși modificați genetic.
Luptă între tătari și cazaci. Pictură de Józef Brandt (© Wikimedia Common)
Originea misterioasă a tătarilor. Istoricii încă încearcă să înțeleagă de unde provenea această populație
De-a lungul secolelor, tătarii au fost o prezență constantă la hotarele statelor românești. Iar de-a lungul timpului, cei mai mulți oameni au considerat că această populație războinică era de origine mongolă.
Dacia in America foto captura video jpg
Aventurile unui român cu Dacia 1310 în America. A gonit pe celebra Route 66 și i s-a stricat mașina chiar lângă temuta Area 51
Un vlogger român a trăit aventura vieții în America. Distracția a început în New York, locul din care a pornit cu o Dacie 1310, și a traversat Statele Unite până în Los Angeles, trecând și pe Route 66.
cimitir evreiesc radauti prut (11) jfif
Povestea fabuloasă a orașului uitat de la capătul României. Cea mai rămas din „Micul Orient” de la răscrucea marilor drumuri comerciale
Un sat de pe frontiera nordică a României ascunde o istorie fabuloasă a marilor drumuri comerciale care legau mările și cele mai importante târguri ale Europei. Acum două secole, Rădăuți-Prut a fost unul dintre cele mai prospere târguri, un oraș uitat al istoriei.
p 11 Carol al II lea WC jpg
31 martie, ziua în care România a intrat sub un regim manarhic autoritar, prin eliminarea partidelor politice
La data de 31 martie 1938, regele Carol al II-lea a desființat partidele politice din România și a instituit Consiliul de Coroană, consolidându-și astfel puterea personală. Acest act a marcat începutul unui regim autoritar și a limitat pluralismul politic în perioada interbelică.