O poveste cu ouă

Publicat în Dilema Veche nr. 302 din 27 Noi 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În urmă cu 20 de ani (şi cîteva săptămîni) mă aflam pentru prima dată şi pentru o perioadă nedefinită în localitatea Seini, o aşezare dintre Baia Mare şi Satu Mare, care tocmai fusese declarată de către de regimul Ceauşescu " oraş. Eram repartizat acolo. De fapt, singur mi-alesesem acel loc "de unde se agaţă harta în cui" şi începeam să mă întreb dacă nu cumva fusese o vitejie de care avea să-mi pară rău. Gara era în plin cîmp şi, pentru a ajunge în localitate, trebuia să străbaţi nişte drumuri noroioase. În centru găseai o biserică ungurească cu turn înalt şi ascuţit, pe care scria că a fost construită în secolul al XIII-lea. Era şi un magazin universal în care, intrînd de curiozitate, aveam să rămîn de-a dreptul perplex. În mijloc era un raion circular de cosmetice pe ale cărui rafturi erau înşirate în ambalajele lor colorate, săpunuri Fa, deodorante Bac şi 8x4, after-shave-uri Denim şi alte asemenea minuni cu iz occidental, care, la Bucureşti, nu circulau decît pe obscure filiere de contrabandă şi de cele mai multe ori serveau drept "atenţii" pentru medici sau diverşi funcţionari. Aici însă, şedeau în mijlocul magazinului şi nimeni nu se bătea pentru ele. Am crezut o clipă că sînt doar nişte ambalaje puse acolo drept ornament, deşi şi asta ar fi fost o mare curiozitate (dacă nu chiar un act de curaj din partea conducerii magazinului). Încercînd să aflu adevărul, am cerut vînzătoarei unul din acele produse. M-a evaluat cu o scurtă privire şi apoi m-a întrebat: "Aveţi ouă?". Trăiam un moment straniu şi am început să mă îndoiesc de propriul meu auz. M-am gîndit şi la văz. Observînd că femeia aşteaptă totuşi un răspuns, am reacţionat timid: "Ouă?". "Da, sigur, nu vedeţi ce scrie acolo?" Era un carton pe care nu-l văzusem şi pe care scria cu pixul că pentru fiecare 10 lei de produs, cumpărătorul trebuie să aducă un ou care urma să fie echivalat cu un leu. Cu alte cuvinte, dacă un deodorant costa 30 de lei, trebuia să aduci 27 de lei şi trei ouă. Comunismul ne obişnuise cu multe forme ciudate de comerţ. Aceasta depăşea însă orice auzisem pînă atunci. Aveam să aflu apoi că metoda ţinea de micul trafic din regiunile de graniţă, că produsele erau aduse din Ungaria şi că ideea cu ouăle era o decizie locală prin care statul încerca achiziţionarea acestora din gospodăriile sătenilor (care altfel le ţineau pentru consum propriu şi nu se gîndeau să le comercializeze). Mi-am spus atunci că, dacă e vorba doar de nişte biete ouă, aveam eu să mă descurc. Şi am început să visez la întoarcerea mea la Bucureşti cu o sacoşă plină de deodorante şi săpunuri Fa şi Bac, pe care urma să le fac cadou mamei şi prietenei mele. Pe bunul meu amic, amator de aventuri, aveam să-l uimesc cu un Denim. Eu însumi aveam să-mi asigur o bună provizie din toate şi pentru multe luni aş fi putut scăpa de mizerabilele mirosuri de deodorant românesc. Mă instalasem la o gazdă, un gospodar voinic şi plin de vervă, care, pe lîngă tăiatul lemnelor, creşterea animalelor, vînzarea de ţuică şi meşterirea unor lucruri prin casă, găsea timp să scrie şi poezii. M-am dus la el să stăm de vorbă şi, după o scurtă conversaţie despre curioasa boală care-i lovise un porc taman înainte de Crăciun, am ajuns la ceea ce mă interesa. Ştiam că are un coteţ plin de găini, aşadar, n-avea dumnealui şi nişte ouă de vînzare? "Ohoo " a exclamat omul " no, păi, mata îmi poţi cere multe din ce am eu prin gospodărie şi-ţi dau cu dragă inimă, chiar şi fără bani. Numa’ ouă să nu vrei, că aia nu se poa’. La noi aici, oul e amu ca aurul." Orice preţ am încercat să-i ofer pe bucată nu i s-a părut acceptabil. Mi-a spus că nici n-are destule găini, că se ouă rar, şi aşa mai departe. Cam acelaşi lucru mi-au răspuns şi cîţiva dintre vecinii săi la care am apelat plin de speranţă. Visurile mele începeau să se destrame. Disperat, deja mă închipuiam cotrobăind pe furiş, în zori de zi, prin coteţele gospodarului după niscavai ouă. M-am gîndit totuşi că orătăniile ar face scandal şi m-ar da în vileag. Şi cum aş fi arătat eu, ditamai inginerul de la Bucureşti, prins cu mîna în coteţul ţăranului din Seini. Soluţia a venit abia cînd am avut două zile libere şi m-am putut întoarce la Bucureşti. Am luat de acolo un carton de ouă (deşi nici asta nu s-a făcut chiar bătînd din palme), l-am transportat cu trenul şase sute de kilometri pînă la Seini şi, în cele din urmă, am devenit fericitul posesor al unei pungi de un leu în care se găseau cîteva săpunuri şi deodorante. Se pregătea congresul al XIV-lea al partidului comunist iar de turnul bisericii din secolul al XIII-lea fuseseră atîrnate megafoane la care, cît era ziua de lungă, se auzeau preamăriri ale realizărilor comunismului şi cîntări în cinstea marelui conducător.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ebrahim Raisi, ce nu ni s-a spus: cum era poreclit în Iran și de ce regimul a ascuns, inițial, moartea sa
Până să ajungă în fruntea țării, în 2021, Raisi a făcut prăpăd, ca judecător.
image
Dulcele gust al minciunii: cazul Ianis Hagi arată apetitul nostru pentru a ne păcăli singuri
„Prinț“ la noi, un „client“ al băncii de rezerve în străinătate. Cam așa se poate descrie fotbalistul Ianis Hagi în ultimii doi ani. Din păcate, cazul său denotă, de fapt, o problemă mult mai gravă și anume apetitul nostru de a ne păcăli singuri.
image
Platforma de comerț Temu, acuzată de manipularea clienților. Psiholog: Se bazează pe cei care fac acele cumpărături din impuls
Platforma chineză de comerț online Temu este acuzată de asociațiile europene de consumatori că își manipulează clienții prin diverse tehnici, iar aceștia ajung să cumpere produse despre care nu se știe dacă sunt în standarde UE.

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi