O paria

Publicat în Dilema Veche nr. 448 din 13-19 septembrie 2012
O paria jpeg

Auzit mai deunăzi într-un interviu la un post de televiziune, femininul substantivului paria mi se păruse a fi un simplu accident, o neatenţie în rostire. O căutare pe Internet a fost de ajuns pentru a contrazice speranţele vane: forma are mii de atestări, prin care îşi manifestă din plin vitalitatea inocentă. De la o ştire jurnalistică (cu fotografie) preluată rapid de alte publicaţii – „Pictorialul care a făcut-o pe această actriţă o paria în ţara ei!“ (Cancan, 19.01.2012) – pînă la reportaje locale – „Fetiţa orfană bătută de colegi, tratată ca o paria de conducerea şcolii şi a inspectoratului“ (Vocea Vîlcii, 4.06.2012) –, femininul e cît se poate de prezent în limbajul presei şi cu atît mai mult pe bloguri şi în comentariile cititorilor: „sînteţi în situaţia unei paria politice“ (13.06.2012).

Forma etimologică, singura acceptată de dicţionare, e masculină: substantivul paria – de origine indiană (din tamilă), cum o indică şi sensul său denotativ, întemeiat istoric – a fost preluat în română din franceză. Prima sa atestare din Dicţionarul limbii române (DLR, Litera P) provine din traducerea lui Leon Asachi din Bernardin de Saint-Pierre, Bordeiul indienesc, publicată în 1821 la Iaşi. Cu sensul figurat – de „persoană sau colectivitate urgisită, dispreţuită, căreia nu i se recunoaşte nici un drept“ (DEX) – cuvîntul e folosit, în secolul al XIX-lea, de Ion Codru Drăguşanu, Gheorghe Bariţiu, Andrei Mureşanu, Eminescu etc. Nu se înregistrează nici o ezitare, nicio variaţie în forma cuvîntului: fiind vorba de un termen cultural modern, e întrebuinţat ca substantiv invariabil, iar încadrarea sa gramaticală (cînd nu se evită, prin recursul la structuri calificative: e paria, ca paria, menit de paria) e la genul masculin: „ca un paria“ (Eminescu), „un paria persecutat“ (Ibrăileanu). Termenul e masculin şi în franceză, ca şi în alte limbi în care a fost preluat. Există, e drept, o raţiune culturală pentru folosirea, rară, a unui feminin: apariţia la Paris, în 1838, a romanului, tradus în mai multe limbi, al feministei Flora Tristan: Pérégrinations d’une paria (Călătoriile unei paria).

Nu din această tradiţie literară se trage femininul românesc actual. În cazul nostru, esenţială e forma cuvîntului: terminaţiile în -ă sau -a se asociază în română, în mod prototipic, cu femininul; doar puţine cuvinte vechi (popă, vodă, papă, tată...) şi unele împrumuturi recente rămîn masculine. Prin sensul său negativ şi prin contrastul între formă (aparent feminină) şi încadrare gramaticală (masculină), paria tinde să intre în seria unor termeni peiorativi despre care a scris cu decenii în urmă Jacques Byck („Femininul peiorativ“, 1933): lichea, haimana, mangafa etc. E drept, sensul lui paria nu e tocmai negativ: atitudinea pe care o transmite, conotaţiile sale afective sînt mai curînd pozitive, asociate compătimirii şi indignării întru apărarea victimei.

Ce e mai tulburător în folosirile aberante actuale nu este producerea analogică a unei forme feminine, pentru „femeia în ipostază de paria“ (procedeu firesc, cu condiţia ca forma să fie acceptată în uz), ci convingerea multor vorbitori că substantivul este numai feminin. Că există o asemenea convingere se vede din folosirea cuvîntului cu sens abstract (oarecum similar cu „pacoste“, „plagă“) sau colectiv: „Pensionarii, priviţi ca o paria de sistemul capitalist“ (alternativaromaniei.com, 28.04.2011); „Oamenii ăştia năpăstuiţi au fost şi sînt umiliţi constant de România, începînd de la perioada comunistă cînd erau consideraţi o paria şi pînă în prezent“ (comentariu al unui cititor pe site-ul obiectivdevaslui.ro). Apare astfel şi clişeul paria a societăţii: „sîntem priviţi ca o paria a societăţii“ (www.petitieonline.ro), „«aceşti bolnavi nu mai sînt marginalizaţi, nu mai sînt o paria a societăţii», a remarcat dr. L.“ (www.newsbucovina.ro).

Un ultim pas în îndepărtarea de uzul corect e făcut atunci cînd femininul ajunge să fie folosit chiar dacă termenul se referă, concret, la bărbaţi: „un infractor mărunt cînd iese din pîrnaie este un proscris, o paria“ (comentariu pe site-ul nasul.tv); „era luat şi aruncat în 3 suliţi, dacă murea, era semn că a fost acceptat de Zamolxes, dacă nu murea devenea o paria şi era ales altul“ (dacia.org); „Regele Constantin a considerat că este important pentru copiii săi să fie primiţi la Curţile Regale ale Europei în ciuda faptului că el era o paria“ (www.istorie-si-destin.blogspot.ro).

Partea mai proastă e că, după atîtea citate năucitoare, începem să ne obişnuim cu forma aberantă.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Editura Humanitas, colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).


O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

batrana talharita Vaslui FOTO Vremea Noua jpg
Bătrână de 103 ani din Vaslui, către tâlharul care i-a aprins lumânarea: „Tu ești cel mort, nu eu“
Femeia, care locuiește într-o comună vasluiană, a fost atacată în casă de un bărbat înarmat cu un cuțit și mascat, care o lovea și îi cerea banii. Acesta i-a aprins „creștinește” și o lumânare.
Vladimir Putin FOTO Shutterstock
Rusia construiește apartamente de lux în centrul Londrei: Putin va câștiga o avere
Vladimir Putin urmează să câștige sute de milioane de lire sterline dintr-o dezvoltare de lux într-o zonă exclusivistă a Londrei, scrie dailymail.co.uk.
Ligia Deca FOTO Presidency jpg
Cine este Ligia Deca, noul ministru al Educației
Ligia Deca, fosta șefă a Ligii Studenților Români din Străinătate și actuala consilieră pe educație a președintelui Klaus Iohannis, a fost votată de liberali pentru a prelua portofoliul Ministerului Educației.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia