O noapte dintre ani

Publicat în Dilema Veche nr. 579 din 19-25 martie 2015
Iconofobie jpeg

Mi-am amintit, în ultimele zile, de un Revelion petrecut acum mai bine de trei decenii. Pe atunci – cînd nu aveam mai mult de şaisprezece ani –, încă mai credeam în puterea cathartică a Revelioanelor dezlănţuite, aflîndu-mă departe de mizantropul prezentului (care nu mai tolerează, de Anul Nou, nici măcar şampania de la miezul nopţii!). La momentul cu pricina, în ciuda eforturilor făcute de mine şi de cel mai bun prieten al meu de a ne programa, din timp, o petrecere demnă de sindrofiile Messalinei, nu ştiu cum s-a întîmplat că, înainte cu vreo două zile de noaptea magică, toate angajamentele noastre posibile au căzut neaşteptat. Ajunseserăm brusc ai nimănui, sortiţi, în disperare de cauză, unei mizerabile şi devastatoare petreceri în doi (ironia stabilise ca şi familiile noastre, altfel nu foarte amatoare de mondenităţile vremii, să plece în acel an de acasă la diverse festinuri unde noi, convinşi de soliditatea propriilor aranjamente, ne anunţaserăm deja absenţa cu mare tam-tam domestic). Speriaţi de spectrul unei intoxicaţii alcoolice solitare, am început, contracronometru, o luptă inegală cu destinul. Am dat telefoane, am implorat, am promis, am făgăduit, am cerşit, ne-am vîndut sufletele şi, într-un tîrziu, am aflat izbăvirea. O rudă îndepărtată de-a prietenului meu cunoştea un student medicinist din Iaşi, care organiza un Revelion în apartamentul părinţilor săi (plecaţi, desigur, „la ţară“) şi care, datorînd ceva intermediarului, ar fi putut primi şi doi dezmoşteniţi ai soartei. Nu lipsea totuşi din „invitaţie“ precizarea, cam morocănoasă, că petrecerea se închega din „contribuţii personale“, cele cu proteine fiind la mare căutare. Nici o problemă, nu ne pierdeam noi aşa uşor în detalii. Ne-am uşurat familiile de cîteva produse din carne (din raţia cartelată pentru ianuarie), le-am ornat cu trei-patru sticle de vin, după care am pornit, în seara de 31 decembrie, printre mascaţi şi alcoolizaţi, către mirifica destinaţie de periferie (apartamentul împricinat se afla în blocurile noi – pe atunci – de lîngă decedatul astăzi Combinat de Utilaj Greu). Eram amîndoi elevi de liceu (în clasa a zecea, mai precis), iar o petrecere cu mediciniste (de ani terminali, cum ni se spusese) însemna materializarea unui „vis auriu“, vorba (intraductibilă) a fetelor de la A.S.I.A., de acum vreo cincisprezece ani.

Am ajuns, după oarece bîjbîieli, în locul respectiv, unde o persoană matură (am crezut că este tatăl gazdei şi ne-am intimidat subit) ne-a primit cu un mîrîit neinteligibil, asemănător regurgitărilor produse de bebeluşi după copioase mese lactate. Se dovedi repede că omul era chiar organizatorul petrecerii. Terminase, de fapt, Medicina, fiind rezident, şi nu avea de ce să se teamă de o venire intempestivă a părinţilor, întrucît aceştia se aflau „la ţară“ de tot, acolo locuind. Imensul apartament îi aparţinea (o, tempora, dragi rezidenţi de astăzi!) şi, spre stupoarea noastră, omul deţinea nevastă şi copil. Copilul se afla, într-adevăr, la ţară, cu bunicii, dar soţia era foarte prezentă. Ne smulse plasele cu bunătăţi din mînă şi dispăru, cam întunecată (mi se păru), în bucătărie. Întîrziaserăm o oră, însă nu pentru că am fi vrut (plecaserăm, oricum, excesiv de devreme), ci pentru că ni se comunicase greşit (de către intermediar) momentul de debut al ostilităţilor. Prin urmare, toţi băuseră deja semnificativ şi trecuseră de aperitive (se dansa destul de intens, cînd am intrat). Maturitatea convivilor ne copleşise aproape total. Se poate ca printre ei să fi fost şi „medicinişti de ani terminali“, însă, categoric, majoritatea o formau „rezidenţii“. Cu anişori buni de practică în spate, aş fi adăugat fără să ezit. Unii căsătoriţi. Probabil şi cu copii. Obişnuiţi cu bairamurile noastre de liceeni, veniserăm îmbrăcaţi adecvat experienţelor stroboscopice, cu tricouri multicolore şi pantaloni uşor bufanţi. Eu îmi adaptasem chiar – vag, e drept – şi părul la noua modă punk. „Mediciniştii“ în chestiune erau la costume (drepte), purtau pantofi clasici („de mort“, cum le ziceam noi în clasă) şi priveau cruntisim către straniile apariţii ale celor doi nefericiţi intruşi. În zgomotul (nu tocmai asurzitor) al muzicii, am auzit pe cineva întrebînd gazda, distinct, cine sînt „puţoii“. Mai mult, pe măsură ce timpul trecea, printre decibeli, mi-au ajuns în urechi – la fel de discret – apelative precum „cele două putori“, „băieţeii“, „cei doi căprişori/bouleni/marţafoi/şoimi“ (ai patriei, desigur) sau „bebelanii“. Am încercat să-mi înving propria depresie, invitînd la dans o… femeie ce părea să stea cumva singură. M-a întrebat, suav, în timp ce o învîrteam serios (aşa cum învăţasem să dănţuiesc cu colegele mele) în ce clasă sînt, după care a adăugat blînd: „Vezi fiara din colţul camerei (am privit îngrozit spre un bărbat monstruos, cu privire porcină, aşezat pe un taburet – n.m.)? E soţul meu. Nu-i plac deloc copiii. Bine ar fi ca pînă dimineaţă să stai departe, foarte departe, de el şi de mine.“

M-am retras cu amicul pe coridorul de la intrare unde, la douăsprezece, ne-am urat reciproc, în întuneric, „La mulţi ani!“. Într-un tîrziu, tiptil, am intrat în camera cu haine (unde am descoperit, îngroziţi, „fiara“ dormind un somn agitat, bîntuit de demonii ebrietăţii), ne-am înşfăcat gecile şi am şters-o fără să ne mai luăm rămas bun. Am ajuns acasă în zori, cînd, spre bucuria mea, nimeni din familie nu revenise încă. Am luat o pernă, mi-am cufundat capul în ea şi am tras o plînsetă scurtă, eliberatoare. Aşa a început vrednicul de amintire an 1985. An în care, între altele, urma să debutez în presa scrisă.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

balasoiu fb jpg
Deputatul Aurel Bălășoiu, exclus din PSD. Parlamentarul, implicat într-un scandal sexual cu minori
PSD a decis excluderea lui Aurel Bălășoiu, anunțând că va vota și ridicarea imunității parlamentare. Potrivit unor surse „Adevărul”, deputatul de Argeș a fost surprins în situații compromițătoare cu un minor.
Virgil Popescu FOTO gov.ro
Virgil Popescu: Nu vine nimeni să stingă becul sau televizorul din casele românilor
Ministrul Energiei, Virgil Popescu, a dat asigurări că reducerea consumului de energie nu va afecta populația, că „nu vine nimeni să tingă becul sau televizorul din casele românilor”.
pistolul cu bile bacau jpeg
Bărbați împușcați în gât și abdomen, în județul Bacău. Agresorul este din Vrancea
Incidentul în urma căruia doi bărbați au fost împușcați a avut loc duminică, la un târg dintr-un sat din județul Bacău. Inspectoratul de Poliție Județean Bacău spune că între victime și agresor a avut loc un conflict spontan, care a degenerat.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.