O lume criptică

Publicat în Dilema Veche nr. 413 din 12-18 ianuarie 2012
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Aşteptam pe cineva, în urmă cu cîteva zile, în faţa corpului central al Universităţii (din Iaşi, n.m.). Un tînăr înalt, foarte slab, ochelarist, palid şi nesigur s-a apropiat pentru a mă întreba timid: „Nu vă supăraţi, ştiţi cumva cît este ceasul?“. „Şi douăzeci şi cinci“, i-am răspuns scurt, revenind apoi la gîndurile mele. Omul a mulţumit şi s-a retras, rămînînd totuşi, ezitant, la vreo şase metri depărtare. După mai multe secunde, l-am observat întorcîndu-se, parcă şi mai derutat decît înainte. Am băgat iute mîna în buzunar după 4-5 lei, ca să retez ferm agonia interpretativă, pe care o bănuiam la debut. Eram convins că întrebarea nu fusese decît „încălzirea“ la exercitarea sportului nostru naţional – cerşetoria. Spre surprinderea mea însă, tînărul – suspectînd, desigur, ceva în scotoceala mea febrilă prin buzunare – s-a grăbit să spună: „Cît şi douăzeci şi cinci, dacă nu vă supăraţi?“. Complet buimăcit, datorită turnurii neaşteptate a lucrurilor, m-am bîlbîit puţin înainte de a zice că era nouă şi douăzeci şi cinci de minute.

În principiu, aş avea circumstanţe atenuante. E greu de presupus că te poţi afla într-un loc, la un moment dat, fără a şti ora aproximativă din zi, cînd se derulează filmul vieţii. Ar mai trebui să întrebi în ce zi/lună/an ne găsim, pentru ca tabloul delabrării să fie plenar. Cu toate acestea, la o analiză atentă a situaţiei, lapidarul meu interlocutor era cît se poate de îndreptăţit să ceară lămuriri suplimentare. Atunci cînd soliciţi o informaţie, te aştepţi să o primeşti în integralitatea sa, chiar dacă anumite detalii îţi sînt deja cunoscute. Nu este aici doar o regulă a politeţii universale, ci şi o ilustrare in nuce a virtuţilor raţionalităţii. Nu poţi pretinde că ai înţeles şi, în consecinţă, stăpîneşti o realitate, un adevăr, dacă tu devii primul care o/îl prezintă ciuntit. Am cunoscut pe cineva, în trecut, care, întîlnindu-te pe stradă, îţi spunea cu entuziasm subit şi fără nici o introducere: „Să ştii că sînt de acord cu Milica. Are perfectă dreptate“. Sau: „Nea Pisică nu mai vrea să vină. S-a supărat“. Te crispai, cu un rînjet tont pe figură, dorindu-ţi să fi avut necivilitatea (legitimă altfel) de a-l întreba: „Care Milica, oame?“ Ori: „Cine-i Nea Pisică, taică?“

În episodul din faţa Universităţii, eu mă aflam, indubitabil, în culpă. În postura – ad-hoc – de emitent de informaţii, vorbisem eliptic despre „Milici“ şi „Nea Pisici“, făcîndu-mă aşadar vinovat de lipsa inteligibilităţii, una dintre maladiile cele mai răspîndite, să recunoaştem, în postmodernitate. Faptul că trăim într-un timp al vitezei nu mi se mai pare de mult o scuză plauzibilă pentru cultura lacunară ce s-a închegat, pe nesimţite, în jurul nostru, în ultimii cincizeci de ani. Paradoxal, în vremuri în care, se ştie, informaţia circulă mai repede ca niciodată şi e mai accesibilă, la nivel de mase, mai mult decît oricînd în istoria umanităţii, preocuparea pentru inteligibilitate şi exhaustivitate a scăzut îngrijorător. Principala problemă trebuie căutată în limbă şi, cu precădere, în folosirea ei. Individul postindustrial şi-a pierdut voluptatea comunicării prin limbaj, care, la înaintaşii săi, ajunsese, prin sofisticate dezvoltări, la nivel de artă. Omul postistoric transformă limba, o reduce, în fond, la stadiul de ideogramă, exploatîndu-i, pînă la secătuire, capacitatea simbolică (a se urmări „noul limbaj“ al Internetului sau al mesageriei celulare, în interiorul căruia nevoia de brevitate a impus un palier metatextual aşa-zicînd, cu semnificaţie codificată).

Se înţelege, într-un astfel de context mentalist, inteligibilitatea rămîne o opţiune, şi nu o obligaţie. Nimeni nu pare să mai aibă răgazul explicaţiilor. Abrevierile, încifrările, acronimele de tot felul, iconografia minimalistă şi sugestia imagistică au invadat intervalul postmodernităţii, năucindu-ne. Dacă nu îţi păstrezi atenţia, în permanenţă, la cote maxime de activitate, rişti să fii depăşit de istorie, intri în zona gri a ambiguităţii. Nu mai vorbim aici doar despre o inadaptare la tehnologie (care îşi are – şi ea – substraturile sale psihosociale!), ci de însăşi inadecvarea la ritmul existenţei. Prin urmare (observ lucrul la mulţi dintre contemporani), în efortul de adaptare necesar, unii se refugiază în neinteligibil ca într-o inexpugnabilă fortăreaţă, ca într-o veritabilă Cetate a Ambiguităţii. Cu cît sistemul devine mai confuz pentru ei, deschizîndu-le înainte prăpăstiile comunicării eliptice şi oceanele limbajului de lemn, cu atît aceste victime ale neînţelegerii şi insuficientei explicaţii se retrag pe piscurile teoriilor abracadabrante şi ale filozofiilor aberante. Încet-încet, universul actual al „exploziei de informaţie“ se transformă într-un decor autist. Lumea e tot mai mult creionată în stilul butaforiei din teatrul absurd. Dacă vei încerca să treci dincolo de „reprezentări“, pentru a comunica, te vei trezi bătînd, exasperat, în poarta masivă a Cetăţii Ambiguităţii. Nimeni nu îţi va deschide însă. Vei auzi, cel mult, un glas stins, undeva pe metereze, spunîndu-ţi dezolat: „Pleacă, pleacă! Nea Pisică nu mai vine şi nu va mai veni niciodată! S-a supărat definitiv“.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte a sa este Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Cele mai ieftine destinații de vacanță din Grecia. Insula care trece neobservată, dar merită vizitată
Pe lângă celebrele insule grecești Santorini, Mykonos și Thassos, există și alte destinații de vacanță în Grecia mai puțin cunoscute și mai ieftine. Iată care sunt acestea, conform The Travel.
image
Poliţistul care a ucis din greșeală un şofer. Nu va face nicio zi de închisoare, dar a fost obligat la daune-record
Un polițist din Vaslui a fost trimis în judecată pentru omor, dar a fost condamnat în cele din urmă pentru ucidere din culpă, după ce instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei.
image
Sfaturile primite de doi tineri pensionari MAI care vor să își crească fetița în Olanda. „Ne ajung banii?“
Doi tineri pensionari MAI, beneficiari de pensii militare, vor să se mute cu fetița în Olanda și au cerut sfaturi despre acest pas pe un grup de Facebook al românilor din diaspora.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.