O corabie printre dune

Publicat în Dilema Veche nr. 280 din 28 Iun 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

După vreo oră şi jumătate de mers cu barca prin canale cu ape limpezi şi întunecate, pline de stuf unduitor, de nuferi albi şi galbeni, de stîrci, pelicani, egrete şi alte păsări graţioase, zărim cele două turle argintii ale bisericii din Letea. Debarcăm la marginea satului unde într-o căruţă ne aşteaptă două femei tinere, Olimpia şi Mara. Barcagiul le-a anunţat la telefonul mobil că venim. Ne întîmpină şi ne întreabă dacă vrem tradiţionala ciorbă de peşte, înainte sau după plimbarea prin pădure. Le spunem că după. Urcăm în căruţa trasă de doi cai " Mircea din stînga şi Mircea din dreapta ", Mara se suie pe capră, ia hăţurile în mîini şi porneşte destul de vijelios, dîndu-ne pe spate. Ne ţinem bine cu mîinile de banchetele improvizate din scîndură. Îşi cere scuze pentru inconvenientele transportului. Străbate uliţele satului cu casele lui ca de muzeu, vopsite în alb şi albastru, acoperite cu stuf. În dreptul casei Olimpiei opreşte şi o lasă să coboare, ea va pregăti ciorba. Părăsim satul şi ne apropiem de pădurea despre care de multe ori am citit în presă că e în mare pericol de a fi distrusă. Nu văd nicăieri vreo urmă de defrişare. Mara ne spune că înainte, localnicii intrau şi îşi luau lemne cît le trebuia pentru iarnă. Acum, de cînd au înconjurat întreaga pădure cu un gard de sîrmă ghimpată, oamenii primesc cîte o cotă de lemne, şi nu mai au voie să-şi ia singuri. Prin locurile în care nisipul e mai mare, caii trag mai greu, căruţa încetineşte, apoi demarează iar în trombă, atît însă cît să nu-şi piardă pasagerii. Mara ne spune că în satul lor nimeni nu are un loc de muncă. "Trăim din pescuit, din agricultură (dar de cînd nu mai prea plouă, e cam rău) şi mai plimbăm şi turişti care s-au înmulţit în ultima vreme. Vin şi din afară." După vreo doi kilometri de mers în căruţă, printre arborii crescuţi parcă direct din nisip, ajungem într-o poiană cu iarbă şi nisip. Aflăm că localnicii spun acestor poieni hasmacuri. Mara sare de pe capră, leagă hăţurile de o creangă mai zdravănă şi ne face semn s-o însoţim. "Mai sînt şi alţii" " ne spune, arătînd spre o camionetă verde şi înaltă, "parcată" în mijlocul hasmacului. Neobişnuită ca şi fauna Deltei, pare făcută din piese adunate de la mai multe maşini. În remorcă sînt instalate banchete pe care au stat probabil turiştii aduşi la pădure. Peste cîteva minute ne apare în faţă şi grupul. Vreo 20 de englezi, în frunte cu un entuziast, un fel de Paganel care poartă pe cap o caschetă cu urechi şi ţine în mînă o plasă de prins fluturi. Cu toţii par a fi într-o veşnică uimire de orice văd în jurul lor. Mara se afundă în pădure, călcînd apăsat prin nisip cu şlapii ei albaştri, de plastic. Noi o urmăm. Blondă şi într-un trening roşu, se distinge uşor în peisaj. Ne duce la cel mai vechi arbore din pădure, un stejar scorburos "despre care bătrînii spun că ar avea 700 de ani". Ajungem şi la fîntîna cu cumpănă, zisă "a lui Omer", un om foarte voinic care ar fi trăit singur şi ar fi murit prin anii ’70. Se spune că venea cu cîte un sac mare de făină în spate, de la zeci de kilometri, tocmai de la Sulina. El ar fi săpat şi fîntîna. "Astăzi, oamenii nu mai sînt aşa mari " ne spune Mara ", ne-am corcit cu toţii şi ne-am micşorat." E lipoveancă şi acasă vorbeşte ruseşte. "Înainte, aici erau sate de ruşi, cum e Letea, şi sate de moldoveni, cum e C.A. Rosetti. Acum ne-am mai amestecat." Ca ghid, Mara ştie să aştepte pînă cînd ne adunăm toţi lîngă ea şi devenim atenţi la ce vrea să ne spună. Nu vorbeşte niciodată mult, lăsîndu-ne răgaz să admirăm singuri peisajul. E modestă şi pare uşor stingherită că trebuie să dea informaţii unor oameni "cu şcoală", de la Bucureşti. Ne priveşte atent încercînd să vadă cît sîntem de obosiţi şi ne întreabă dacă vrem să mai mergem şi la dune. Vrem. Şi descoperim că e un fel de hasmac mai mare cu dune de nisip şi puţină iarbă. "Aici, a fost odată marea" " ne spune ea. "Aşa că noi cei de aici, o să fim primii inundaţi dacă mai vine vreun potop. Şi uite, acolo a fost găsită o corabie. I-au găsit întîi vîrful... nu ştiu cum îi zice." "Catargului?" "Da, da, aşa." "Şi de cînd era corabia?" "Păi, cred că... de cînd s-a creat lumea. De la Potop." "O fi fost tocmai corabia lui Noe?" Mara simte că e o capcană şi bate în retragere: "Nu ştiu eu aşa de bine lucrurile astea". Ne văităm de greul urcuşului pe dune, prin nisip. "La munte nu-i tot aşa?" " ne întreabă. "La munte e piatră sau pămînt mai tare, nu ţi se afundă piciorul. N-ai fost niciodată?" "Nu, " recunoaşte ea uşor ruşinată " cel mai departe, am fost odată pînă la Tulcea..."

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Prețuri de infarct pe litoral. Cât a plătit un turist pentru o masă la autoservire în Mamaia: „Incredibil! 70 de lei kilogramul de cartofi” VIDEO
Cei care vor să-și petreacă concediul pe litoralul românesc vor fi nevoiți să bage mai adânc mâna în buzunar. Asta a trăit și un român care a decis să ia masa la un restaurant cu autoservire.
image
De ce i-au cerut Regele Charles și Regina Camilla Prințesei Catherine să își schimbe numele. „Prea mulți C”
Prințesa de Wales, cunoscută pe plan mondial ca Kate Middleton, a fost rugată să își schimbe modul de scriere a numelui de către regele Charles și regina Camilla, dezvăluie prințul Harry în cartea sa, „Spare”.
image
Ce a răspuns ÎPS Teodosie când a fost întrebat despre donațiile din banii câștigați la pariuri, loto sau păcănele VIDEO
Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, afirmă că cei care vor să doneze Bisericii sau celor nevoiaşi bani din sumele câştigate la pariuri sau la loto pot face acest lucru fără nici un fel de problemă.

HIstoria.ro

image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?
image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.