Nunți în istorie
Aranjate sau nu – de cele mai multe ori spre mereu, da –, nunțile regale nu erau chiar atît de simplu de... aranjat. Un exemplu îl întîlnim la curtea Reginei Victoria a Marii Britanii în ceea ce îl privește pe cel de-al doilea fiu al său, principele Alfred, duce de Saxa-Coburg și Gotha, poreclit Affie. Există și o dublă legătură cu România în acest caz, prima fiind aceea că Alfred, devenit și duce de Edinburgh, a fost tatăl viitoarei noastre regine Maria a României.
Principele nu avea vreo dorință prea arzătoare să își găsească mireasă, mama lui, în schimb, era hotărîtă să rezolve această chestiune. Misiunea nu a fost ușoară, iar maniera în care se făcea selecția era pe cît de subiectivă, pe atît de cinic-amuzantă. Tînăra principesă de Altenburg ar fi o partidă foarte bună, ca și principesa de Hanovra, dar poate că nici principesa cea mai mare de Weimar nu se va face așa urîtă, spunea Regina Victoria. Analiza continua cu principesa de Oldenburg, Catherine, care, deși se mîndrea cu dinți foarte buni și o piele frumoasă, nu a reușit să îi fure inima prințului.
În operațiune s-a implicat și sora principelui Alfred, Vicky, care a scos din start de pe listă două posibile candidate: pe principesa Marie de Saxa-Altenburg, despre care auzise că avea un aer bolnav, dinții stricați, era foarte ciolănoasă și avea mîini și picioare mari, și pe principesa Wilhelmine de Württemberg, pe care o găsea foarte ștearsă, nu atît din cauza trăsăturilor, cît mai curînd din cauza aspectului nesănătos și neglijent. Cînd să aibă și Affie un cuvînt de spus, mai exact că îi plăcea Frederika, principesă de Hanovra, a intervenit Regina Victoria, care a scos-o imediat din cărți pe aceasta pe motive politice: Casa de Hanovra fusese deposedată de tronul Angliei de Casa de Coburg, o căsătorie între cele două putînd fi interpretată drept o restaurație.
Părea că cea mai potrivită mireasă pentru ducele de Edinburgh era principesa germană Elisabeta de Wied. Doar părea, căci nu a fost să fie. Chiar dacă trecea testul familiei, Elisabeta de Wied nu l-a cucerit pe tînărul principe, care a refuzat categoric să se însoare cu ea. Și aici apare a doua legătură cu România: Elisabeta de Wied s-a căsătorit cu viitorul rege al României, Carol I, devenind ulterior mătușa fiicei ducelui de Edinburgh, principesa Maria, apoi regină a României.
În cele din urmă, principele Alfred și-a întîlnit viitoare soție în vara anului 1868: pe marea ducesă Maria Alexandrovna, singura fiica a țarului Alexandru al II-lea. Nici Romanovii, nici Regina Victoria nu erau încîntați de această căsătorie, dar lipsa de alternative și dorința reală a celor doi viitori soți de a-și uni destinele i-au cam obligat în cele din urmă să nu se mai opună. Abia după patru ani, Affie a îndrăznit să îi ceară mîna, oficial, marii ducese.
Regina Victoria nu a participat la nuntă, dar și-a îndemnat fiul să fie un soț bun și credincios.
Sfat de urmat în/de la istorie.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
Foto: ducele Alfred de Edinburgh şi prinţesa Maria Alexandrovna / historia.ro
