Nuanțe de albastru
Luăm multe lucruri de bune, ca și cum ar fi fost acolo dintotdeauna. De exemplu, banala culoare albastru (probabil vă așteptați la un exemplu mai profund), că tot este declarată culoarea anului în varianta de albastru clasic. Desigur, putem să luăm de bun albastrul cerului sau pe cel al oceanului fără nici o întrebare în plus, ba chiar cred că așa este recomandat să facem. Privești cerul sau oceanul ca să te bucuri de nuanțele lor superbe, nu să te întrebi de unde provin.
Totuși, albastrul din picturi, din cele ale lui Picasso, să zicem, care a și avut o așa-numită perioadă albastră în opera sa, de unde o proveni? Nu e foarte greu de răspuns, cum probabil intuiți, este vorba de chimie. Previzibil, dar interesant. De pildă, în cazul albastrului folosit de Picasso (și nu numai), numit albastru de Prusia sau albastru de Berlin, istoria are la bază un accident.
Într-o zi, chimistul german Johann Jacob Diesbach se afla în laboratorul său, lucrînd la o nouă nuanță de roșu. Cînd acesta a combinat un derivat de potasiu cu sînge de animal, așteptîndu-se să rezulte un pigment roșu foarte puternic, a apărut o reacție chimică neașteptată, care a transformat combinația într-un albastru intens. Întrucît la început a fost produs într-o fabrică de vopsele din Paris, culoarea s-a numit inițial albastru de Paris, fiind denumită ulterior albastru de Prusia.
Aceasta este însă doar o variantă de albastru din multele născocite în istorie, cu sau fără intenție. Dacă vrem să pomenim de primul albastru din istorie, ne întoarcem la egipteni. Albastrul egiptean, apărut prin anul 2200 î.e.n., este considerat a fi primul pigment sintetic de culoare inventat vreodată. Combinația care a produs frumoasa nuanță nu a fost ușor de realizat, nici din punct de vedere al elementelor componente, nici al procedurii, astfel încît albastrul egiptean era o culoare foarte prețioasă, exclusivistă chiar, folosită la pictura ceramicii, a statuilor și a mormintelor faraonilor.
Ar mai fi cîteva: albastru ultramarin, albastru cobalt, azuriu, indigo, bleumarin și alte nuanțe de albastru de dată mai recentă, toate cu poveștile lor interesante.
Acum, da, să ne întoarcem la albastrul cerului și al oceanului. Și al ochilor, poate. Să le luăm de bune. Fără nimic științific.
Foto: wikimedia commons