Nu vă fie frică, America nu pică!

Publicat în Dilema Veche nr. 866 din 12 - 18 noiembrie 2020
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg

…deși, din nou, scriu aceste rînduri cînd viitorul președinte al SUA nu este încă sigur. Nimic surprinzător. După cum spuneam acum două săptămîni, din cauza zecilor de milioane de voturi trimise prin poștă, voturi care trebuie numărate „cu mîna”, satisfacția de a afla cîștigătorul avea să fie amînată. Altele au fost surprizele. Mult anticipatul „val albastru” (democrat) ce urma să măture America de la Coasta de Est la cea de Vest, asigurîndu-i lui Biden o victorie confortabilă, iar democraților întărirea majorității în Camera Reprezentanților și o majoritate în Senat, s-a încăpățînat să nu se materializeze. C-așa e pîrdalnica asta de realitate – încăpățînată. Refuză să asculte de politicieni, de experți, de sondaje și de social media.

E a doua oară în patru ani cînd virtualul s-a dovedit a fi deconectat de real. Acum patru ani, cînd „predicțiile” despre victoria zdrobitoare a lui Hillary Clinton s-au dovedit complet eronate, scuza a fost că excepția confirmă regula. A doua oară la rînd, o asemenea scuză are picioare atît de scurte că nici măcar nu se mai văd. Merge pe roți. Victoria va fi una la mustață, și nu într-un singur stat sau într-un singur district (county), cum a fost în 2000, în Florida, ci în șase state. Numărul minorităților care l-au votat pe Trump nu a scăzut, ci a crescut. Republicanii nu au pierdut, ci au cîștigat locuri în Camera Reprezentanților, iar Senatul va rămîne, probabil, în controlul acelorași. E ca-n bancul de la Radio Erevan: experții au avut dreptate, Ivan Ivanovici a primit de la partid o Volga, doar că nu era o Volga, ci o bicicletă, și nu i s-a dat, ci i s-a luat. Wall Street a reacționat deja în doar cîteva ore. De ce? Pentru că, indiferent de președinte, nici o majoritate zdrobitoare nu va controla Congresul, ceea ce înseamnă că nu vor exista schimbări radicale, peste noapte. Cine are urechi de auzit, să audă (Matei, 13:43), iar cine nu înțelege, să nu înțeleagă (1 Corinteni, 14:38).

Sistemul american a fost creat, intenționat, pentru a da răgaz fierbinților de moment să se mai răcorească. Democrației directe i-a fost preferată democrația reprezentativă, în speranța că, de voie, de nevoie, politicienii vor încerca să mute opinia publică spre centru, pentru a fi realeși. Asta a fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, cînd majoritatea americanilor pendulau între centru-stînga și centru-dreapta. Acum, jumătate dintre republicani și ceva mai puțin democrați mai degrabă s-ar căsători cu o persoană de o religie diferită decît cu una simpatizantă a celuilalt partid. Acum, mulțimi înfierbîntate strigă pe străzi „Omorîți porcii!”, cu referire la polițiști, iar în cartierele hipster un manechin înfățișîndu-l pe Donald Trump, în mărime naturală, cu capul într-o ghilotină, e aplaudat de vecinii „cool” și devine viral pe social media. De cealaltă parte a baricadei ideologice, grupurile de extremă dreapta își curăță puștile și patrulează străzile. Ș.a.m.d. Acum, oamenii politici nu mai conduc, ci se lasă conduși. Spre extreme. Nivelul educației scade pe măsură ce se întețesc cererile pentru democrație directă. Principiul acțiunii și reacțiunii funcționează în cazul afectelor impecabil. Vorba lui Eugène Ionesco: „Luați un cerc, mîngîiați-l, va deveni vicios”. Dar cine mai are urechi de auzit?

În copilărie, cînd încă nu știam ce-i acela „bullying” și nici atac „ad hominem”, ăștia mai pricăjiți ne apăram de orice fel de injurii c-o replică simplă, dar eficientă: „Cine zice, ăla e!”. Rostită cu convingerea celui ce știe ce spune, replica avea darul de-a descumpăni atacatorii. Aș înscrie aceste cuvinte pe toate oglinzile din lume: „Cine zice, ăla e!”. Poate așa ne vom dezobișnui de reflexul de a pasa responsabilitatea pe umerii altora. Acum, politicienii dau vina pe „experți”, experții dau vina pe sondajele de opinie, sociologii dau vina pe oamenii care mint în sondaje. Și, de bună seamă, pentru a închide cercul, oamenii dau vina pe politicienii care dau vina pe… „Luați un cerc, mîngîiați-l, va deveni vicios.”

Dă-le, Doamne, americanilor mintea de pe urmă! Dar și românilor.

„Să moară și capra vecinului” e o exagerare pedagogică. În realitate, admirăm capra vecinului, ba chiar o dăm de exemplu. Simpatizăm cu ea. Asta, însă, nu ne împiedică să ne bucurăm, în secret, dacă mai șchioapătă la răstimpuri – e și ea, la urma urmelor, doar o capră, ca a noastră. Nu e mai brează. Urmăresc mass-media românești. Aflu cîtă dezamăgire s-a strîns în inimile românilor văzînd că mult-lăudata democrație americană nu-și cunoaște viitorul președinte nici la o săptămînă după alegeri. Că, acum douăzeci de ani, George W. Bush a fost declarat președinte la jumătatea lui decembrie e un fapt care s-a șters din memorie. Trăim în prezent. Hic et nunc.

Nu-mi amintesc să fi primit vreodată atît de multe mesaje din țară, de la cunoștințe mai mult sau mai puțin îndepărtate, cum am primit în ultimele zile. Polarizarea românilor o reflectă pînă la virgulă pe cea a americanilor și – trebuie s-o mărturisesc roșind cu fîlfîiri de pleoape – m-am simțit măgulit că fiecare „tabără” m-a considerat automat ca fiind unul „de-al lor”. Și cei care, mai mult în serios decît în glumă, îmi spuneau că pe americani îi paște comunismul, dar și cei care se întrebau retoric „Cît de mult v-ați tîmpit voi, americanii, să-l votați încă o dată pe Trump?”. (O singură persoană m-a întrebat verde-n față cu cine am votat, că nu-și poate da seama. I-am spus.) Ceea ce, în pofida polarizării, ambele tabere au în comun era o îngrijorare – America e pe punctul de a se duce de rîpă.

Profit așadar de ocazie pentru a liniști spiritele. Sistemul american a fost gîndit de către o mînă de oameni în așa fel încît să reziste acestor șocuri. Și rezistă. Nu trebuie să mă credeți pe cuvînt. Printre multele glume (bune) care circulă pe Internet zilele acestea e una în care Iohannis îi spune lui Trump: „Eu am cîștigat alegerile cu diaspora. Voi nu aveți una?”. Creatorul anonim al poantei a surprins, probabil fără să vrea, un adevăr pe care „experții” îngropați în cifre nu-l mai pot vedea. Pădurea contează, nu copacii. Nu, America nu are diaspora. În continuare, lumea vrea să vină în SUA, nu să plece de aici. Nu sînt expert – am terminat Liceul Industrial „Avram Iancu” din Brad cu specialitatea sculer-matrițer. Dar abia cînd voi vedea americani servind bere pe terasele din Beijing voi începe să mă îngrijorez. Pînă atunci, voi continua să mă încred în „experți” cam cît mă încred în expertiza mea de sculer-matrițer.

Alin Fumurescu este associate professor la Departamentul de Științe Politice al Universității din Houston, autor al cărții Compromisul. O istorie politică și filozofică (Humanitas, 2019).

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.