Nu te mai bate cu proștii, că te răpun!

Publicat în Dilema Veche nr. 998 din 25 mai – 31 mai 2023
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg

În decembrie 1911, Octavian Goga este condamnat de către autoritățile imperiului pentru activitatea publicistică pro-românească și dus la temnița din Seghedin. Într-o dimineață, sergentul-gardian pătrunde radios în camera în care poetul era închis și îi spune că are un vizitator. Cine? Sergentul nu știe, e un străin care abia o rupe pe ungurește, trebuie să fie însă mare boier, că a dat bacșișuri tuturor, în dreapta și-n stînga, dar și om cumsecade trebuie să fie, că i-a mîngîiat pe creștet pe nepoții sergentului și i-a miluit și pe ei cu cîte o coroană. Goga nu-și putea da seama cine era vizitatorul care a stîrnit atîta bună dispoziție în corpul de gardă, dar a aflat imediat ce a intrat în sala de vizite. Vizitatorul era I.L. Caragiale. 

Venit direct de la Berlin, mînat la Seghedin de dorul de Goga și atît (Șerban Cioculescu ne spune că Goga era „cel mai iubit dintre toți ardelenii de către Caragiale, după Coșbuc”), Caragiale îl abordează direct: „Am venit să văd cum o mai duci aicea la pension. Ți-am zis eu să te astîmperi? Ia ridică mîinile să văd urmele lanțurilor. Așa, uite ți-am adus niște merinde și două sticle de șampanie să le bem noi doi, laolaltă, aicea la magyar királyi államfogház, mă rog frumos...”. Vizita a durat trei ceasuri, în care Caragiale l-a binedispus pe mai tînărul său prieten, printre pahare de șampanie, vorbind năvalnic, gesticulînd și plimbîndu-se prin încăpere în sus și-n jos. Un șuvoi de vorbe încărcate cu o charismă ieșită din comun, o înșiruire unică de paradoxuri, fulgere și mîngîieri, glume și avertismente serioase... „N-a fost minte să stăpînească cuvîntul cu mai multă siguranță, să-l frămînte și să-l chinuiască cu mai multă putere. În fraza lui fermecată se revărsa o lumină orbitoare, era pulbere de argint, foc de artificii, rîs și plîns, era alinare dulce și durere sălbatică”, își amintește Goga.

 Dar ce-au vorbit, de fapt, cei doi? De toate. Caragiale, de pildă, zice: „Ți-am spus de-atîtea ori, nu te mai bate cu proștii, că te răpun... Ce crezi tu, pe urma cui am suferit eu în viață? Pe urma deștepților? Prostia, suverana prostie, e totdeauna mai tare. În zadar lupți frumos cu tăieturi fine de floretă, el lovește greu, cu lăstarul, în moalele capului. Și în zadar risipești spirit și vervă, el e tare ca piatra. Cum să-ți spun, prostul are o concepție telurică a vieții. Uite așa își înfundă ochii și urechile, își înfige capul în pămînt ca struțul, ridică spatele și trec pe deasupra lui toate curentele. Nimic mai greu decît să cîrmuiești proștii. Ei au un instinct de împotrivire organică”. Știindu-l pe Goga, dar mai ales știindu-l pe Caragiale, ceva mă face să cred că dramaturgul nu a folosit cuvîntul „spate” referindu-se la ceea ce lasă proștii pe-afară cînd își vîră capul în pămînt, ca struțul, ci un alt cuvînt, ceva mai tare. Dar, în fine, să lăsăm părerile mele și să vedem ce-i mai zice Caragiale lui Goga, în temniță: „Toată viața n-am putut să sufăr prostia. Săracu’ de mine, mă băiete, cînd văd cîte un prost mă doare. Zău, am dureri fizice. Mă ia cu rece în creștet...”. 

Mai încolo, cînd a venit vorba despre artă și despre producția literară: „Spuneam mai deunăzi unor profesori la Berlin –ce-mi tot vorbiți de cutare că-i harnic, că-i activ, că scrie cărți... Zic, știu eu unu’ și mai activ, așa-i și zicea, Iliuță activu’. Era la Mărcuța. Dimineața la patru el era în picioare, la fîntînă, își sufleca mînecile și dă-i, scotea apă... găleată după găleată... O vărsa în troacă. Troaca n-avea fund... Se făcea opt... Haide, mă Iliuță, de-mbucă și tu ceva... N-am vreme, lucrez... Și nădușea, și da-nainte și apa se ducea... Era nebun Iliuță, da’ vorba, era activ? Era”. 

A mai făcut Caragiale și unele planuri de viitor, să-l viziteze pe poet la Rășinari, „să vie și Vlahuță”, să stea toți în tihnă și să asculte muzică... În fine, cînd a plecat, îmbrățișîndu-l pe Goga, i-a zis: „Ia, vezi de scapă odată de-aici...”. A fost ultima dată cînd Goga l-a văzut pe Caragiale. Poetul susține că dramaturgul a plecat direct spre Berlin, înapoi. Agendele lui Caragiale arată, însă, că de la Seghedin acesta a dat un ocol prin București și abia apoi a mers la Berlin, înapoi la el acasă. Încolțit de proștii autohtoni, unul dintre cei mai mari români își stabilise acasa la Berlin. Dar astea sînt detalii. Să-și spargă istoricii literari capul cu traseele lui Caragiale din ajunul morții. Pentru noi, rămîne o frumoasă întîmplare din care deducem și cîte ceva despre regimul de detenție de la Seghedin, ceva despre prietenie și ceva extrem de important despre inteligență. E o dovadă de inteligență să nu te pui cu proștii. Chiar este?

Am băgat de seamă că, în România noastră, orice spectacol, conferință, articol sau carte care anunță în titlu că vorbește despre proști are mare audiență. Impresarii și editorii, sînt sigur, mă vor confirma. Cuvîntele „prost”, „proști”, „prostie” puse în titluri sînt adevărate cîrlige de adus public. Ca la bîlciurile vechi, unde poporul se înghesuia să vadă femeia cu barbă care ridică chintalul, șarpele cu cap de om încolăcit într-un lighean sau pe cel mai înalt pitic din lume făcînd tumbe. Românii sînt foarte curioși să afle ce e cu proștii și vin spre orice manifestare publică ce se referă explicit la ei cu speranța, desigur, că vor rîde. Interesul enorm pentru prostie și proști pe care-l arată compatrioții mei îmi conferă un optimism vesel. E semn de vivacitate spirituală și de realism. Totuși, cel dintre noi care a știut cel mai bine cum e cu prostia, în special cu prostia autohtonă, adică dl Caragiale, spre sfîrșitul vieții, își sfătuia prietenul mai tînăr să nu se pună cu ea, pentru că prostia te răpune pînă la urmă. Parcă urmîndu-i sfatul, noi toți vrem să vedem proștii ca pe animalele de la grădina zoologică: în mediul lor natural, dar feriți de ei. Știm cît sînt de periculoși. 

Interesant, însă, este că nici unul dintre noi, cei care dăm buluc să auzim/citim/cunoaștem/vedem de-aproape proștii și prostiile lor, nu ne gîndim la noi înșine, ci la alții. Proștii sînt, mereu, ceilalți. Prostia e o maladie de care suferă, întotdeauna, altul și la care noi înșine sîntem imuni. Or, cea mai importantă lecție pe care o putem primi din toate discursurile despre prostie, fie ele comedii sau tragedii, fie ele filozofii savante sau povestioare, este că nimeni nu e scutit de prostie. Fiecare dintre noi este în viață, la un moment dat sau în mai multe momente date, femeia cu barbă care ridică chintalul, șarpele cu cap de om încolăcit într-un lighean sau cel mai înalt pitic din lume care face tumbe. Ceea ce ne poate salva este, măcar, să nu fim și proști, și nebuni în același timp. Să nu fim Iliuță, cel harnic, de la Mărcuța.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Medvedev: „Românii nu sunt o națiune, ci un mod de viață”. „Aurul a fost naționalizat de sovietici pentru comportamentul rău al României“
Dmitri Medvedev a reacționat și el la adoptarea de către Parlamentul European a unei rezoluții privind tezaurul României de la Moscova.
image
Generația '90, cea mai fidelă pacientă a psihologilor. „Foarte mulți vin cu această problemă“
Numărul românilor care apelează la ajutorul psihologilor a crescut considerabil în ultimii ani. Stresul de la locul de muncă, ritmul accelerat al vieții sau problemele din viața cotidiană îi fac pe aceștia să apeleze la specialiști.
image
Ce pensie va avea un angajat care a muncit 35 de ani cu salariu minim pe economie
Stagiul minim de cotizare din noua lege a pensiilor este identic cu cel de acum, de 15 ani, însă stagiul complet de cotizare este diminuat de la 35 de ani în prezent, la 25 de ani din septembrie.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.