Noile discuri ale Ceciliei Bartoli

Luna septembrie 2013 aduce multe surprize pentru cei care iubesc muzica bună: sigur, e Festivalul Enescu, dar sînt şi multe discuri de cea mai bună calitate, accesibile şi celor care nu au mai prins un bilet la Festivalul Enescu.

Iar printre aceste discuri regăsim şi două care poartă marca celebrei mezzosoprane italiene Cecilia Bartoli: ele se lansează în 2 septembrie, dar pot fi ascultate la Radio România Muzical luni, 26 august, de la ora 20 şi sînt incluse şi în cadrul campaniei „Votează discul de muzică clasică al anului 2013“, derulată pe site-ul www.romania-muzical.ro. Pentru cei care au ratat audiţia discurilor intrate în concurs la radio, pe site-ul campaniei sînt stocate toate emisiunile care cuprind aceste discuri, plus galerii video.

Noua pasiune a Ceciliei Bartoli – Agostino Steffani

Cecilia Bartoli a fost de la începuturile carierei ei o cîntăreaţă aparte: o voce ieşită din comun, cu o lejeritate uimitoare, o persoană extrem de inteligentă, foarte muzicală şi, mai ales, foarte curioasă profesional: ea este cea care a început să caute în arhive comori de mult uitate şi aşa s-au născut albumele Sacrificium, cuprinzînd arii interpretate în trecut de castraţi, sau Maria, un omagiu adus marii cîntăreţe a secolului al XIX-lea, Maria Malibran.

În septembrie 2012, Cecilia Bartoli îşi lansa albumul Mission, care s-a dovedit a fi, din nou, un succes. Pe acest album, atipic din multe puncte de vedere, inclusiv al promovării, se regăseau arii ale unui compozitor italian, în acelaşi timp preot şi diplomat, Agostino Steffani; un nume practic necunoscut pînă la asocierea lui cu Cecilia Bartoli, însă un creator cu lucrări valoroase, pierdute prin biblioteci. Acesta este albumul pe coperta căruia Cecilia Bartoli apărea rasă în cap şi îmbrăcată în preot catolic.

Şi o continuare...

În 2 septembrie 2013 urmează să apară alte două albume ce cuprind muzica lui Agostino Steffani: unul cu lucrări vocal-simfonice, altul cu lucrări orchestrale, înregistrate de ansamblul care evolează pe ambele discuri, I Barrocchisti – dirijor Diego Fasolis.

Dat fiind specificul repertoriului – lucrările vocal-simfonice au, de obicei, o galerie de solişti, nu unul singur – Cecilia Bartoli nu este în prim-plan şi nici nu cred că şi-a propus să fie vedetă pe aceste discuri. De la înălţimea ei profesională îşi permite acum să apară majoritar în ansambluri (o singură lucrare vocal-simfonică dintre cele şapte de pe primul album o are pe ea unica protagonistă). Cecilia Bartoli ni se dezvăluie mai mult ca o cercetătoare a muzicii: „Stabat mater“, prima lucrare de pe disc, este singura cunoscută a lui Agostino Steffani, celelalte şase au fost redescoperite de Bartoli şi au fost înregistrate în premieră mondială.

Iar muzica orchestrală a lui Agostino Steffani este una plăcută, în stilul lejer al barocului italian, cu influenţe venind şi din Franţa.

În concluzie, merită să aveţi aceste discuri în colecţie – măcar pentru a vă asigura un climat muzical plăcut pentru momente de respiro.  

Cristina Comandaşu este critic muzical.