„Noi ne antrenăm printre şalupe“
Avem succes la canotaj pentru că pe aici ne place să ne dăm în bărci?
Două vîsle categorie uşoară. Ionela Lehaci, Geanina Beleagă. 8+1. Ioana Vrânceanu. Viviana Bejinariu, Mihaela Petrilă, Iuliana Popa, Mădălina Bereş, Denisa Tâlvescu, Adelina Boguş, Laura Oprea, Daniela Druncea. Toate campioane mondiale, în faţa echipajelor Canadei, Noii Zeelande sau Statelor Unite. Ştiţi ce înseamnă aceste ţări? Maşini ale mişcării. La noi, cînd vorbeşti despre sport, tot la maşini te gîndeşti. Maşini sport. Sau bărci sport. Una dintre acelea mînate de bogaţii săraci la minte de pe Snagov, trecînd în viteză pe lîngă fetele sau băieţii care dau din greu la vîsle, dezechilibrîndu-i, rîzînd de ei şi ameninţîndu-i: „Băi, ăsta e lacul meu!“ Da, asta e ţara lor. În SUA, la Sarasota, a fost un pic de vînt în timpul cursei. „Cum să ne sperie, cînd noi ne antrenăm printre şalupe?“, a spus Adelina Boguş pentru Gazeta Sporturilor. Sîntem într-un fel de Jocuri ale Foamei. În România, sau din România, scapă cine poate. Mă întreb, pe podium, cînd le cîntă imnul, cînd le curg lacrimile, ce formă ia ţara în mintea lor? E ţara doar muntele interminabil pe care au urcat, momentele acelea de la final în care, după spusele lor, trag în stare de inconştienţă, cînd organismul le urlă să renunţe şi ele urlă înapoi la el? Sau mai există şi alta? Mai există pentru ele ţara cu şmecheri şi cu baroni, cu mustăţi ironice, străzi strîmbe, cu cozi la propriile drepturi, cu şpagă pentru schimbatul cateterului, cu copii bătuţi, cu poliţişti burtoşi şi indiferenţi, cu lacuri luate şi date? Ţara cu hoţii preferaţi proştilor de cel mai bogat român? Pentru ce ţară cîştigă ele? Şi de ce?
