Neprofesioniştii

Publicat în Dilema Veche nr. 184 din 16 Aug 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cine nu ştie cum e să ai de-a face cu meşteri... cu instalatori, zugravi, faianţari sau alte asemenea specimene. Nu chiar toţi sînt la fel. Pentru că unii pot, dar nu vor să facă anumite treburi, alţii vor, dar nu pot, mulţi nici nu pot şi nici nu vor, deşi cu toţii îşi laudă ştiinţa în ale meseriei. Chiar dacă foarte mulţi se pricep, în cel mai bun caz, la un singur lucru, toţi se avîntă să repare orice. Cu cît sînt mai proşti meseriaşi, cu atît sînt mai abili la negociere. Au învăţat că trebuie să aducă chitanţe la toate materialele pe care le cumpără, dar de multe ori nici nu folosesc o bună parte din acele materiale la lucrarea respectivă. "Norocul" e ca după terminare să-ţi rămînă saci de ciment depozitaţi în casă şi să nu ajungă pe la lucrările vecinilor. În schimb, de fiecare dată, la tine în casă descoperă cîte ceva ce n-au mai pomenit, zidul e prea strîmb, ţeava nu are lungimea potrivită (deşi blocurile sînt, din păcate, destul de standardizate), lucruri care necesită adaptări şi muncă specială care trebuie, evident, plătită suplimentar. Nu fac niciodată curat acolo unde au lucrat (decît cel mult în felul în care înţeleg ei curăţenia) chiar dacă te tocmeşti de la început ca asta să intre în preţ. Le cunoşti toate şmecheriile, dar n-ai totdeauna antidotul. Te tîrguieşti cu ei pînă îţi arată obrazul şi în cele din urmă oboseşti. Ştii că, în principiu, nu trebuie să le dai avans, ştii că nu trebuie să le dai de băut, ştii că trebuie să stabileşti un termen exact pînă la terminarea lucrărilor. La urmă constaţi că n-ai prea reuşit să te ţii de toate astea. În loc de o săptămînă, lucrarea durează trei şi te miri de ce nu vor să termine mai repede, ca să ia banii. Afli că între timp au fost angajaţi şi de vecini, la care au lucrat simultan şi de asemenea foarte încet, că le-au cerut şi lor mai multe materiale decît era nevoie, că au luat şi de la ei o mulţime de bani. Prietenii cărora le povesteşti ce ţi se întîmplă îţi spun că ai greşit, şi-ţi reamintesc toate regulile, cînd ai de-a face cu meşteri. Nu te mai oboseşti să le explici că le ştii şi că a fost o adevărată luptă. Cînd vezi cît de uşor îşi cîştigă banii, ţi-aminteşti cît de greu ţi-i cîştigi tu. Te miri cum mai au tupeul să se arate şi nemulţumiţi la sfîrşit. Ai fi făcut tu ce-au făcut ei şi-ar fi ieşit chiar mai bine (ca pentru tine, cum se spune), dar n-ai timp, pentru că tu ai un serviciu unde munceşti pentru alţii, ca pentru tine. Un lucru pe care meşterii nu pot să-l înţeleagă. Îi mai poţi speria acum cu Internetul. Le spui că ştii de acolo cît costă şi cum se fac mai bine anumite operaţii. Devin brusc atenţi şi temători. Nu au prea apucat încă să înţeleagă cum vine drăcia asta. În sfîrşit, mai există şi excepţii, dar, în rarele situaţii în care dai peste oameni pricepuţi şi care nici nu cer mult, te întrebi dacă n-or fi sectanţi sau cine ştie ce alt soi ciudat. Problema nu are rezolvare şi nimic nu se va face nici bine şi nici la timp, atîta vreme cît nu există o normare clară a muncii. Cît îţi ia, în medie, să montezi un calorifer? Să zicem că o oră. Ei bine, atunci o firmă care ar angaja instalatori le-ar spune: nu pleci azi acasă dacă nu montezi şase calorifere. Două ore rămîn pentru drumurile între clienţi. Oamenii ar trebui să aibă specializări clare pentru fiecare operaţie, nu să fie meşteri universali. Se întîmplă deja aşa la montajul geamurilor termopan. La fel se petrec lucrurile în tot mai multe service-uri de maşini. Operaţiile sînt clare, cunoscute, timpul de lucru e măsurat exact, preţul pieselor variază şi el între anumite limite. Numai că pentru asta meşterii, universali sau nu, ar trebui adunaţi şi selectaţi în firme de specialitate care să ştie cum să-i organizeze, să-i "exploateze" şi să le facă o concurenţă eficientă liber neprofesioniştilor.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.