Nemții nemți
Dacă şi cu antrenor neamţ, şi cu preparator fizic neamţ, tot luăm bătaie de la nemţi, ce mai avem de făcut?
Să nu-i credem pe nemţii noştri mai şmecheri decît cei originali. Şi-apoi, cu doar o comunitate sau două germanofile, mişcîndu-se natural printre manele, e greu să ai spor. E varianta Ahile pe invers (în sensul călcîiului). Sîntem buni, cu condiţia ca toate astrele să se alinieze fix cînd ridicăm noi ochii spre cer. Tendonul Stelei era beton. Din păcate, s-a împuşcat singură în cap. Culmea e că exact un aproape-neamţ, Szukala, a crăpat armura. De fapt, nu există nemţi, există un sistem nemţesc. Schalke, fără să fie cine ştie ce lumină în fotbal, funcţionează în acea societate numită Bundesliga, care te căleşte. Echipele româneşti, la fiecare aventură peste graniţe, dau senzaţia că se opintesc să mute munţii din loc, şi cînd reuşesc, dau drumul la sărbatori epice, după care cad late o vreme lungă. La ei e altcumva, efortul e unul normal, au o viteză de croazieră pe care noi o putem atinge în sprint. Şi cît poţi să funcţionezi cu sufletul la gură? O să ziceţi că Steaua a bătut Ajax şi (parţial) Chelsea. Da, dar pentru că a putut produce, pe distanţă limitată, cel mai bun fotbal al ei. Noi vrem să credem, în ciuda contradicţiei în termeni, că excepţionalul poate fi regula. Păi, nu. Deloc. Schalke n-a fost nici tare, nici slabă. A fost. A presat pînă Steaua s-a crăpat. Putea să nu se crape? Poate că da, dar asta n-ar fi însemnat nimic pentru viitor. De fapt, cea mai tristă concluzie a tras-o, involuntar, chiar Reghecampf. „Am jucat bine, rezultatul e mincinos.“ Să lăsăm partea a doua, rezultatul e ăla care e. Dar dacă Steaua a jucat bine şi a luat bătaie cu 3-0, ce se va întîmpla cînd va juca prost? Ştiu, fotbalul nu e matematică. Şi nici românii nemţi nu sînt nemţi nemţi.
