Mumbai 2004

Publicat în Dilema Veche nr. 662 din 27 octombrie - 2 noiembrie 2016
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Mă urc în avion cu piticii bubuind: „Indiaaaaa – ţara de origine, frăţică! Să vezi ce mişto o să fie!!!“ Mă imersez cultural şi decid să mănînc felurile tradiţionale oferite. După mai puţin de 30 de minute primesc o indicaţie clară din partea stomacului că mi-am supraestimat contribuţia genetică a strămoşilor. Peste încă două ore sînt convins că India e ţara duşmanilor mei şi nu a strămoşilor. Petrec o noapte minunată, care probabil ar isca invidia multor fotomodele pofticioase şi cu metabolism încet. Am stomacul complet gol, am bătut recordul propriu de dus la budă şi mă gîndesc seren la posibilitatea de a muri.

Aterizarea merge strună: sînt convins că o să aterizăm pe un cartier de cocioabe, dar pilotul reuşeşte să îl rateze în ultima clipă, stricîndu-mi toate planurile de reîncarnare. Aeroportul e minunat. Însă doar dacă aş fi fost un fan al gării din Buhuşi la momentul sosirii personalului de la Buzău, în cea mai călduroasă zi a anului. E începutul lui ianuarie, dar în Mumbai e mama caniculei. Stăm la o coadă lungă rău şi mă simt plin de speranţă cînd reuşesc să ies din aeroport. Nu există nici o diferenţă de temperatură între clădirea aeroportului şi afară, prin urmare continui să transpir alături de jumătatea de milion de indieni care se mişcă în proximitatea mea.

Înţeleg rapid că, de fapt, întreg Mumbaiul e ca şi cum ai sta în mijlocul a 50 de cozi la cîrnaţi în timpul lui Ceaşcă, aşezate una lîngă cealaltă. Mă urc într-un tuk-tuk şi reiau rapid gîndurile despre reîncarnare. Am o epifanie şi pricep de ce Buddha e aşa popular – fie şoferul meu pare sigur că există şi alte vieţi, fie e ultimul model de kamikaze indian. Peste tot e plin ochi de lume şi e greu să faci distincţia între stradă şi trotuar. Ajungem la hotelul cel procopsit. Deschid televizorul şi, deşi sînt vreo sută de canale, mi se pare că e numai unul. Pe toate canalele sînt numai filme, toate au aceeaşi structură: şmecherul cel rău, şmecherul cel bun şi gagica cea frumoasă. La fiecare două dialoguri se bagă un dans în grup de se rup cămeşile cele bune de pe ei. Şi bătăile dintre şmecheri sînt în ritm de dans.

Afară e un haos total. E ca la ieşirea de pe stadion la meciul Naţio-nalei pe vremea lui Hagi. Sînt mii de oameni unul lîngă altul care se mişcă haotic, vînd toate chestiile posibile, ţipă, claxonează, spală, se duc la WC. De fapt, nu se duc la WC cum îl ştiu eu. WC-ul lor e un loc asfaltat unde lumea se duce şi îşi face treaba, un fel de parcare un pic mai mărişoară. Dimineaţa vin nişte meşteri şi strîng producţia de peste zi. Mă bucur tare că am WC în cameră şi decid să explorez împrejurimile. Îl întreb pe băiatul de la recepţie dacă are o hartă. Engleza lui este impecabilă, cam ca româna lui Hagi. Aşa că nu pricep nimic, dar cumva sînt impresionat.

Mi-e o foame de turbez. Decid deci să ignor toate sfaturile primite şi intru în primul restaurant. Nu e nimic cu carne, deşi sînt vreo 40 de feluri. Mîncarea e dumnezeiască. Miroase bine, arată senzaţional şi are un gust pe măsură. Următoarele două săptămîni mănînc numai pe stradă, în principal ca să îi fac în ciudă stomacului meu. După cîteva zile încetează şi el mişcările de gherilă şi decide să mă susţină în explorările culinare. Nu am mîncat niciodată mai bine pentru o perioadă atît de îndelungată. Am un singur incident. Îmi iau un curry cu orez şi ospătarul mă întreabă ceva ce nu înţeleg, aşa că dau elegant din cap a „nu“. E mişcarea de „da“ în India, aşa că mă trezesc că începe să îmi amestece cu mîna orezul cu curry-ul. Mîinile domnului nu sînt deloc curate, aşa că rapid comand altceva.

Mă plimb toată ziua de ţăcănit şi văd o mulţime de lucruri fabuloase. Într-o intersecţie decid să mă tund în jurul cheliei. Cu un pic peste un euro mă scot cu o tunsoare şi cu cel mai tare masaj la cap de pînă atunci. Singurul masaj la cap de pînă atunci, ca să fiu corect. În afara degetelor pe care mi le bagă adînc în urechi – sper eu după ce şi le înmoaie în ulei şi nu în gură –, trosnitul capului şi o serie de palme ţepene peste chelie, nu am nici un fel de alte surprize. La cîteva străzi mai încolo este un dentist care îi scoate unuia măseaua în mijlocul străzii. Are o trusă cu dinţi adevăraţi aşezată în faţa covorului murdar rău pe care îşi rezolvă pacienţii. O vacă trece agale prin mijlocul străzii, blocînd întreaga circulaţie. Ajung fără să vreau la bazarul de mătăsuri. Deşi au trecut mai mult de 12 ani, rămîne cel mai impresionant loc pe care l-am vizitat. Mii, dacă nu zeci de mii de modele de mătăsuri în toate combinaţiile posibile de culori la nişte preţuri de îmi vine să îmi deschid o firmă de import-export şi să las baltă slujba de la Bruxelles.

Cele mai multe anunţuri sînt pentru albirea pielii. Toate reclamele sînt cu indieni de culoarea mea sau mai albi, care nu seamănă deloc cu 99,9% dintre cei pe care îi văd pe stradă. Petrec următoarele zile într-o stare de uimire permanentă. Se vinde absolut orice poate fi imaginat, la orice oră din zi şi din noapte. Abia pe la 3 noaptea dispare zgomotul neîntrerupt venit de la sutele de mii de oameni care sînt continuu pe străzi şi pot să aud doar claxonatul din două în două secunde al roabelor motorizate care funcţionează pe post de taxiuri.

Stau trei zile şi două nopţi în cel mai mare slum din Mumbai. Este extrem de aglomerat şi se întîmplă ceva în fiecare clipă. Învăţ o mulţime de lucruri şi înţeleg că am nevoie să îmi revizuiesc serios părerile asupra greutăţilor vieţii în România. Oamenii se distrează cu zmeie, iar apusul soarelui cu cerul plin de zmeie rămîne una dintre cele mai frumoase imagini din capul meu.

Fac o mulţime de masaje şi încerc să văd cît mai multe. Călătoria cu trenul este fabuloasă şi îmi aminteşte de călătoriile cu autobuzul de prin anii ’80. Sînt mulţi oameni pe acoperişul trenului şi zeci de oameni care stau agăţaţi în afara uşilor. Cum sînt prins în mijlocul vagonului, înţeleg rapid că, probabil, agăţat de uşă este cea mai bună soluţie în căldura aia şi în condiţiile în care marea majoritate a indienilor sînt ca mine şi nu transpiră Chanel 5.

Părăsesc India oarecum trist şi convins că mi-ar trebui cîţiva ani pentru a putea să înţeleg ceva.Va dura mai mult de o lună pînă să mă reobişnuiesc cu mîncarea lipsită de gust şi de miros din Belgia şi nu mai am nici un fel de îndoială că sînt cît se poate de român, ca oricare alt rom din neam.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

SS Waratah FL601368 jpg
Misterele de pe ocean. Vasele dispărute fără urmă, ale căror povești fascinează și azi
Oceanele sunt un loc fascinant și totodată periculos pentru omenire. Iar acest lucru este dovedit din plin de o serie de evenimente misterioase, încă neexplicate, petrecute pe uriașele întinderi de apă.
Soldati ucraineni FOTO EPA-EFE
Armata ucraineană a reușit cea mai importantă înaintare pe frontul de sud de la începutul agresiunii militare rusești
Trupele ucrainene au reuşit luni cea mai puternică înaintare în sud de la începutul războiului cu Rusia, străpungând frontul şi avansând de-a lungul râului Nipru, înaintare care ameninţă liniile de aprovizionare ale trupelor ruse aflate în provincia Herson pe malul de est al Niprului.
Mangia2 jpg
Devis Mangia, hărțuire sexuală și la Craiova: „Se masturba de față cu fiul meu!“
Ies la iveală detalii șocante despre comportamentul antrenorului italian, aflat în mijlocul unui scandal monstru, în Malta.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia