Mintea democratică și impunitatea poporului

Publicat în Dilema Veche nr. 1026 din 7 decembrie – 13 decembrie 2023
image

Democrația nu este doar un mod de organizare a raporturilor de putere în societate, ci și un mod de gîndire, o forma mentis, cu propriile ei automatisme și dicteuri, cu propriile ei blocaje, cu propriile ei slăbiciuni. Nu există gîndire complet apărată de eroare – ar trebui să nu uităm asta de cîte ori gîndim. Problemele sistemice ale democrației sînt cunoscute, s-au scris biblioteci despre ele. Interesant, însă, este modul în care apar aceste probleme, care fac din democrație nu doar cel mai dezirabil mediu socio-politic și cel mai performant cadru din punct de vedere economic, ci și cel mai dezamăgitor sistem dintre toate cîte există, tocmai pentru că arată atît de promițător. Defecțiunile democrației sînt, de fapt, defecțiuni ale minții democratice.   

Democrația, ca și dictatura, ca și totalitarismul (dictatura și totalitarismul nu sînt același lucru – există în istorie episoade dictatoriale, dar non-totalitare, după cum există democrații totalitare, unele chiar sub ochii noștri), are firescul ei. Oamenii trăiesc în sisteme de aceste tipuri, iar a trăi înseamnă a te instala într-un firesc care, în cele din urmă, emană obiceiuri, deprinderi, reflexe care ajung să dea textură reală vieții de zi cu zi. Trăind firescul democrației sau al dictaturii sau al totalitarismului, nu înseamnă că abdici de la ceva, nu înseamnă că împrejurările te-au îngenuncheat, căci firescul vieții este un mediu în care coexistă armonios dorințele și obiceiurile tale cu presiunea socio-politică a celorlalți. Dacă ceilalți sînt chiar infernul, cum zicea cineva, atunci firescul vieții este infernul îmblînzit, deturnat și înmiresmat de parfumuri edenice. Dacă ceilalți constituie singurul mijloc prin care te poți împlini ca om, cum zicea altcineva, atunci firescul vieții este acel spațiu al împlinirii în care te regăsești cel mai din plin; este spațiul în care faci cele mai mici compromisuri, dar plătești prețul pentru asta.

Ei bine, acest firesc al vieții democratice este consecința gîndirii de tip democratic, o gîndire care este autentică numai în anumite minți, cumva formate și pregătite să fie astfel, și pe care le voi numi aici minți democratice. Vreau să spun că firescul vieții în democrație este proiectat, conștientizat, acceptat și apărat de mintea democratică. Iar mintea democratică, naturală în doar anumite capete, a reușit, printr-un fel de aculturație, să devină mintea model, mintea standard, recunoscută de toată lumea, deopotrivă ca deziderat și normă. Chiar dacă cei mai mulți oameni nu posedă minți democratice, ci fie minți totalitare, fie minți dictatoriale, fie nu posedă prea multă minte, mintea democratică le rămîne și lor model și, eventual, prilej de autocenzură.

Ei bine, din setul de idei fundamentale al minții democratice, cel puțin una este extrem de periculoasă, anume ideea că poporul nu poate fi niciodată tras la răspundere pentru ceea ce face, ceea ce susține și, astfel, determină să fie făcut. Brutal, asta s-ar numi impunitatea gloatei, dar nu exprimarea brutală, oricît e de sugestivă, ar fi adecvată acum. Așadar, vom vorbi despre impunitatea poporului, precizînd că popor nu înseamnă ceva abstract în cazul nostru, ci o adunare de oameni de aici și de acum, care susțin in corpore ceva. Poporul poate susține crima genocidară, precum poporul rus susține agresiunea asupra Ucrainei, sau terorismul, precum poporul palestinian susține acțiunile Hamas, poporul poate face orice, el nu poate fi tras la răspundere în nici un fel. Un individ care ar susține genocidul sau terorismul ar fi pedepsit; un popor care o face nu pățește nimic.

Simt că, deja, cîțiva cititori ai acestor rînduri sînt scandalizați, ceea ce înseamnă că mintea democratică s-a pus în funcțiune. O aserțiune de genul celor pe care le fac aici („rușii susțin agresiunea împotriva Ucrainei”, „palestinienii susțin terorismul Hamas”) este inadmisibilă pentru mintea democratică din două motive: primul, pentru că în democrație poporul e temeiul a tot și a toate, așa că nu poți șubrezi autoritatea lui definitivă; al doilea, pentru că nu toți rușii îl susțin pe Putin, nu toți palestinienii susțin Hamas, chiar dacă poporul în întregul lui o face. În primul argument, mintea democratică fetișizează, iar fetișul e un criteriu fals întotdeauna. În al doilea argument, mintea democratică se derobează de responsabilitate și bănuiala mea este că o face ca să nu admită neputința democrației de a pedepsi colectiv, ca atare. Trei mii sau cinci mii de disidenți salvează, astfel, întregul grup de milioane de oameni chiar dacă milioanele îi detestă, îi marginalizează, îi persecută pe acești disidenți.

Sistemul de drept al democrațiilor – zisul „stat de drept” – a ajuns să fie hiper-rafinat în materia sancțiunilor. Pedepsele și mecanismele de răspundere au devenit atît de complexe încît sancțiunea aplicată ține cont de cele mai mici detalii ale faptei și de cele mai fine trăsături ale celui sancționat. Am ajuns chiar să avem sancțiuni împotriva unor ficțiuni (nu, însă, lipsite de realitate juridică), cum sînt persoanele juridice, fără a atinge în vreun fel oamenii care iau decizii pentru ele. Și totuși, o sancțiune pentru popoare sau pentru marile colectivități nu am putut inventa. În spiritul democratic al statului de drept, poporul e mereu scos din cauză. N-a fost mereu așa. 

Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite. Mitologiile de tot felul, Vechiul Testament ori chiar istoriile cît se poate de adevărate ale împăraților aflați în operațiuni de cucerire vorbesc despre aspre corecții colective aplicate de zei sau de Dumnezeu sau de sabia învingătorului. O pedagogie a întregului social era la fel de acceptabilă ca o pedagogie a individului pentru că se recunoștea existența păcatului/vinovăției colective, ceea ce pentru mintea democratică este inacceptabil. Doar pentru o minte democratică funcționează apelul emoționant „Nu bombardați spitalele și școlile!” strigat exact de cei care au pus sub spitale și școli rachete cu care atacă populația celui care răspunde cu bombardamentul acesta. Mintea democratică nici măcar nu tresare și nu se întreabă „Oare de ce bombardează Israelul școli și spitale?”. E mai ușor să spui „De nebuni, trebuie opriți!” decît să ajungi la concluzia că întregul popor palestinian din Gaza e responsabil de plasarea copiilor și bolnavilor lor în pericol, căci ei au pus sau acceptat să se pună armamentul Hamas în aceste locuri. Ați auzit vreodată de vreo opoziție a oamenilor din Gaza cînd Hamas a plasat arme și posturi de comandă sub școli și spitale? Eu, nu. Dimpotrivă, cred că mulți au pus mîna pe cazmale și au săpat la tuneluri. Așadar, are poporul palestinian din Gaza vreo responsabilitate pentru suferințele pe care le îndură? Mie mi se pare că are. De ce mintea democratică nu poate elabora acest gen de raționament? 

Sper ca suferințele de acum ale poporului palestinian să aibă forța pedagogică a suferințelor poporului german din teribilii ani 1944-1946. Din acea suferință și din acea ocupație a putut ieși o țară admirabilă și un popor cu lecțiile bine învățate. Să fie la fel cu palestinenii, In shaAllah!

De ce spun că ideea impunității poporului este o eroare a minții democratice? Pentru că oamenii greșesc și, pe cale de consecință, trebuie să răspundă, atît individual, cît și în grupuri mici, cît și în grupuri mari. Există păcate individuale (sîntem foarte buni să le depistăm și să le crucificăm) și păcate colective (nu sîntem în stare nici să le numim, nici să le recunoaștem, cu atît mai puțin să le răspundem corect). Dar mintea democratică are o sensibilitate crescută față de viziunea socialistă asupra lumii. Astfel, în mintea democratică, un anumit statut scuză imediat anumite vinovății (ca în argumentul că, de vreme ce Israelul nu aplică decizii ONU, terorismul Hamas este scuzabil) sau un anumit context inocentează poporul (ca în argumentul că rușii susțin regimul putinist pentru că nu au acces la sursele adevărului occidental). În plus, convingerea că săracul are întotdeauna o superioritate morală în raport cu bogatul, ca și cum nu pot exista săraci ticăloși și bogați virtuoși – într-adevăr, mintea democratică asumă sensibilități socialiste. Operează din plin și argumentul „umilinței”, ca de pildă în cazul nemților, care au susținut agresiunea hitleristă pentru că au fost umiliți de tratatele de pace de după cel dintîi război sau în cazul rușilor care au fost umiliți de faptul că polonezii, balticii sau românii au vrut în NATO după 1990. Cum se vede, argumentul „umilinței” este cu totul absurd, dar despre asta vom mai vorbi.  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Odiseea unui tun imobiliar de milioane de euro. Zeci de păgubiți au depus plângere la DIICOT
Agitație mare azi dimineață în fața sediului central DIICOT. Peste 20 de persoane au venit să depună plângere împotriva unui dezvoltator imobiliar pe care îl acuză că le-a dat o țeapă de zeci de mii de euro.
image
Virgil Ianțu, enervat și dezamăgit: „Punem oameni veniți din închisoare în funcții, lipsa de educație la asta duce!” VIDEO
Cunoscutul realizator de televiziune Virgil Ianțu susține că este „enervat și dezamăgit” de cei care merg la vot și pun în funcții politicieni cu probleme penale, veniți din închisoare.
image
Dezvăluirile unui fost director FBI despre ucigașii în serie deghizați în camionagii de cursă lungă: sute de omoruri violente rămase nerezolvate
Într-o nouă carte, „Long Haul: Hunting the Highway Serial Killers”, fostul director adjunct al FBI Frank Figliuzzi dezvăluie în detaliu modul în care sute de camionagii criminali în serie vânează victime în locuri de popas, moteluri și restaurante de pe marginea drumului, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.
image
Câți bucureșteni aveau drept de vot la alegerile locale din 1878?
Pe baza recensământului făcut de Primăria Capitalei în 1878, în listele electorale au fost înscriși 11.908 de alegători.