Minte-mă, dar spune-mi adevărul
În România plouă. Recordurile meteo au fost depăşite, o ploaie ca-n Macondo inundă perseverentă drumuri naţionale, oraşe mono-industriale şi cîmpuri agricole. Pereţii se-nmoaie, dealurile se mişcă, podurile se prăbuşesc. Văile devin estuare pe care ar putea înainta corăbii ce arborează hîrca piraţilor. Gîştele cu gît roşu coboară din văzduh cu viruşi bizari, pe care-i pasează găinilor cu perfidia unui Bin Laden cu cioc şi pene. (Degeaba au păsările de ogradă acel orgoliu suspicios, uşor de observat cînd umblă prin iarbă. Cercetează solul cu grijă, păşesc cu ezitări studiate, ca nişte contese scăpătate, ciugulesc un viermişor, o fărîmiţă, te privesc distant şi oblic şi iar mai fac un pas, aparent neinteresate, spre alt viermişor.) Apoi ţăranii îşi frîng mîinile, casele s-au dus la fundul apei, iar orătăniile - la cer (sub formă de fum). În acelaşi timp, tot în România, se duce o luptă politică fără precedent, mai amplă decît alunecările de teren, mai gravă decît gripa aviară şi mai urgentă decît legile integrării: schimbarea regulamentelor parlamentare şi mătrăşirea preşedinţilor Camerelor. O fi bine? O fi rău? Alianţa are argumentele ei, opoziţia la fel. Dar, ca-ntotdeauna cînd n-au motive convingătoare, politicienii folosesc exemple inventate pe colţul mesei, sperînd că (în lipsă de altceva) o să le-nghiţim. Iată cum ne lămureşte premierul Tăriceanu de ce e necesară Marea Schimbare. Pentru că aşa se face în absolut toate democraţiile consolidate - partidul care deţine majoritatea într-o Cameră desemnează obligatoriu şi preşedintele Camerei! Chiar aşa să fie? În absolut toate democraţiile "consolidate"? Hait! Lăsaţi totul şi schimbaţi-i, că ne rîde globul! Să luăm, aşa, de-un exemplu, Statele Unite. Şi să ne limităm la Camera Reprezentanţilor, îmi pare a fi mai... reprezentativă! În timpul secolului XX, au existat trei mandate cînd şeful (speaker-ul) Camerei a avut altă culoare politică decît majoritatea! Mai rău, timp de 42 de ani, majoritatea din Cameră a fost în opoziţie faţă de preşedintele SUA. Şi totuşi în Congres nu a mirosit a pucioasă! Dar poate că democraţia americană nu e suficient de "consolidată"! Iar Constituţia Lumii Noi e cam veche! Mai an, actuala purtătoare de cuvînt a Guvernului nostru împingea scaunul cu rotile al candidatei prezidenţiale cu carnet de partid american. Mă aşteptam deci ca premierul să fie mai informat. Mai facem o-ncercare. Timp de 18 ani (1979-'97) politica Marii Britanii a fost făcută de conservatorii conduşi de dna Thatcher* şi (apoi) de John Major. În plin regim tory, dezbaterile Camerei Comunelor au fost patronate tot de o doamnă - The Rt. Hon. Betty Boothroyd, MP. De pe tronul ei impozant, "Madame Speaker" îi strunea pe toţi, iar energicele sale admonestări "Order! Order!" ajunseseră sinonime cu Parlamentul. Numai că autoritara voce aparţinea unei laburiste! Din West Bromwich! Ei, dar poate că nici democraţia britanică nu corespunde criteriilor româneşti de consolidare! Deh, ţară fără Constituţie scrisă şi, pe deasupra, ajunsă în ghearele laburiştilor! Am putea scotoci şi alte cutume democratice, dar cu două excepţii am infirmat deja teorema comparativă de substituţie parlamentară. Recitesc ce-am scris pînă acum şi mă simt niţel vinovat. În fond, mi se pare foarte corect ca Năstase şi Văcăroiu să încaseze cartonaşe portocalii şi să fie trimişi la peluză. Dar nu înţeleg ca dreptatea să umble cu adevăruri ortopedice. Şi nici să fiu privit distant şi oblic. Blocajul parlamentar de la noi a ajuns să fie justificat prin situaţii care nu există la ei! Comparatistica asta era mai utilă dacă opera nu doar acum, în momente de criză, ci şi atunci cînd PSD-ul scria regulamente, legi, coduri şi Constituţii. Cînd s-au ridicat instituţii. Mă tem că democraţiile devin "consolidate" doar dacă au parte de politicieni consolidaţi. De exemplu, dacă i-am putea alătura pe Antonie Iorgovan şi Samuel Adams! Ocazia asta fiind pierdută, rămîn la vorba lui Disney: Amicus Pluto, sed magis amica... ______________ * Pe 13 octombrie a-mplinit 80 de ani. Viaţă lungă vă urează un fan!
