Mîncătorii de zile

Publicat în Dilema Veche nr. 910 din 16 – 22 septembrie 2021
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg

S-au stins în aceeași zi Ion Caramitru și Ivan Patzaichin. Ca o lumînare care arde de la două capete s-au sfîrșit viețile lor: de la un capăt a ars rapid focul mistuitor al bolii, de la celălalt a ars încet, mocnit, dar tenace, focul mîncătorilor de zile. La un moment dat, pe 5 septembrie, cele două focuri s-au întîlnit și s-au împreunat în victoria definitivă a morții.

Ivan Patzaichin era genul de om care-ți dădea impresia unei prezențe angelice. De un bun-simț imens, sfielnic aproape și sensibil, era uimitor cum acest om, poate cel mai mare sportiv din istoria României, de o forță morală ieșită din comun, era atît de smerit. Poate că boala lui debutase sau poate că tocmai urma să se declanșeze cînd au început să se ocupe puțin de el recenții cu Facebook din minunata lume nouă. Guvernul îl cooptase într-un comitet desemnat să aleagă noul guvernator al Deltei. Cred că nici un român nu-și imaginează pe cineva mai potrivit decît Ivan Patzaichin într-un astfel de comitet. Prezența lui garanta competență, seriozitate și corectitudine. Ei bine, un anonim – șef de partid la Sulina, din cîte înțeleg – s-a suit pe minunatul Facebook și a început atacul, cum știe el, de la el de la partid. Dă-i cu Ciuma Roșie, interese dubioase, lupul paznic la oi – mizerii! Locul lui Patzaichin în comitet era dorit de altcineva, de un anonim, dar de la partid. Patzaichin a reacționat îndată în singurul mod demn de ceea ce era: s-a retras din comitet. Nu am vorbit cu el niciodată despre acest incident, dar nu mi-a fost greu să înțeleg cum a căzut într-un suflet ca al lui agresivitatea asta imbecilă, de feisbucist român de la partidul reformelor prin denunțuri. A suferit, de bună seamă.

Dacă mi-e permisă „corespondența”, cam ce a însemnat Patzaichin în sport a însemnat Ion Caramitru în teatru. Directorul Teatrului Național era, însă, un alt gen de om. Pe cît de demn era Patzaichin cînd se retrăgea dintr-o luptă nedemnă, pe atît de demn era Caramitru continuînd să reziste nedemnilor. Ion Caramitru avea orgoliul acela sănătos, pozitiv, clădit pe realizări certe, care-i dădea puterea să facă lucruri. Era un om extrem de inteligent care știa că, în absolut, orgoliul e o prostie, dar în concretul socio-politic al lumii noastre poate fi o armă eficientă pentru cineva ca el, decis să construiască. Pentru a construi instituții precum UNITER sau clădiri, precum Teatrul Național, a pus la bătaie toată simpatia publică și tot prestigiul cultural pe care le-a acumulat ca actor în decenii de importante realizări artistice. Prestigiul lui Ion Caramitru s-a clădit prin muncă susținută și, mai ales, printr-o etică a muncii într-o vreme în care reperele etice corecte ți le găseai singur sau nu le găseai deloc, căci totul în jur era răsturnat, de nu distrus.

Ei bine, în ultimii ani mai ales, niște secunzi s-au pus pe el, cum se spune. L-au reclamat, l-au denunțat, l-au bălăcărit în presă, în numele tinereții revoluționare care nu se putea afirma din cauza lui.  Deși jucau mult la TNB și în multe alte locuri, n-aveau totuși loc pe scena lumii de Ion Caramitru. Chiar și atunci cînd directorul Caramitru se lupta cu cîte un ministru pentru bugetul TNB, adică pentru banii ca acești artiști să lucreze, ei îl reclamau. L-au făcut în fel și chip și pe Facebook – Golgota zilelor noastre. Rezultatul a fost, de fiecare dată, ca finalul dintr-un film penibil: controale și supracontroale din partea statului, „revoluționarii” așteptînd hămesiți să-l găsească controlul cu ceva, iar controlul nu-l găsește cu nimic – fleoșc!

Nu am vorbit niciodată cu Patzaichin despre porcăria care i s-a făcut, dar cu Ion Caramitru am vorbit pe îndelete despre ce i se întîmplă. Era afectat. Îl durea. Îl durea mai ales că atacul venea de la actori. Avea un cult pentru breasla lui. Dacă l-ar fi bălăcărit ziariști sau politicieni, milițieni sau activiști sau băieți de la partid, nu l-ar fi durut așa. Le-ar fi dat replica să le meargă fulgii. L-am văzut în polemici și putea fi redutabil. N-o să uit o dezbatere la GDS pe tema unei suprataxe pe biletele de spectacol și cărți în care s-a confruntat cu un Gabriel Liiceanu dezlănțuit – au ieșit scîntei și, zău, Caramitru s-a ținut foarte tare! Dar cu actorii nu-i venea s-o facă și asta îl măcina. Cînd era în culmea supărării, cocheta cu gîndul să-i dea în judecată doar pentru a obține o hotărîre judecătorească atestînd minciuna lor. Cu așa ceva în suflet și-a trăit ultimii ani Ion Caramitru – ani în care a jucat și a regizat în aplauzele unor săli pline, ani în care a desăvîrșit logistic proiectul TNB care se vede acum, măreț, în centrul Capitalei.

Oamenii reacționează diferit la agresivitate, la nedreptate, la calomnie. Unii se dau la o parte demn. Alții continuă să meargă înainte în ploaia de huiduieli. Unii parează superior. Alții lăcrimează și strîng din dinți. Unora li se face frică, altora lehamite. Celor mai mulți le repugnă scandalul. Alții se simt motivați în plus să nu se lase. Dar în toate cazurile, indiferent de reacție, se declanșează în cel jignit un soi de combustie internă negativă, un consum de energie vitală. Ceva arde, greu și degeaba, în el. În general, porția de răutate și de mizerie a lumii care se abate asupra oricui „consumă” ființă. Pe măsură ce o trăim, lumea ne mănîncă zilele la propriu.

Nu fac celor care au mîncat din zilele lui Patzaichin sau din ale lui Caramitru vreun reproș anume. Noi toți greșim față de aproapele nostru în moduri care-i „mănîncă zilele”. Toate greșelile noastre se decontează în zile mîncate ale cuiva pe care, poate, nici nu-l cunoaștem. Sîntem o specie de animale care trăiește hrănindu-se din zilele aproapelui. Toți sîntem deopotrivă victime și vampiri de zile. Ne devorăm zilele unii altora. Ne bucurăm de acest ospăț canibalic din ființa cîte unui celălalt. Ce contează că unul a făcut ceva important pe lumea asta și cel care-l lovește, scurtîndu-i zilele, n-a făcut nici pe sfert? Sîntem liberi și numai înjurînd fără opreliște tot ce ne enervează onorăm sfînta libertate! Ce contează că e calomnie sau adevăr, important e să dai tare, să lovești cu tăișul cuvîntului care rănește și al denunțului care umilește, să-i dea sîngele și să se scurgă zilele din el! Noi toți ne prezentăm în ceasul morții cu un rest de zile netrăite pentru că au fost mîncate de alții. Măcar de le-ar fi cumva de folos, dar nu le sînt...

Gîndul meu îi însoțește spre cimitir pe Ivan Patzaichin și pe Ion Caramitru, și pe acest drum trist mi se pare că, în vremea în care inepții de genul „să te iubești pe tine însuți”, „pune-te pe tine pe primul plan”, „să-ți placă ce faci” sau „să fii cea mai bună versiune a ta” sînt livrate strident drept secrete (sic!) ale vieții depline, de mare și real folos ne-ar fi să învățăm cum să facem să nu ne mai mîncăm zilele unii altora.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.