Micul Prinț – Plănuiește cu inima
Plănuiește cu inima – așa scrie pe semnul din agenda mea pentru anul ce se încheie, 2021. Agenda îl are pe prințul lui Saint-Exupéry pe copertă, aceasta fiindu-i tematica, Micul Prinț. E inutil aproape să adaug că este una dintre cărțile mele preferate. Și de-acum, rămîne una dintre agendele preferate.
Ca (aproape) orice poveste bună, și Micul Prinț are o mică istorie surprinzătoare în culisele creației. Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry (1900-1944), a fost, pe lîngă scriitor și jurnalist, și aviator. Pasionat și dedicat. A intrat în aviație la puțin peste 20 de ani, apoi a fost pilot pentru o companie aeriană privată, iar cînd a început al Doilea Război Mondial s-a înrolat în aviația militară franceză. Doar că, în 1940, Franța a capitulat în fața Germaniei naziste și, prin armistițiul aferent, situația s-a schimbat, iar forțele militare franceze au fost demobilizate. Exista rezistența franceză condusă de Charles de Gaulle din exil, de la Londra, doar că Saint-Exupéry nu prea rezona cu omul politc De Gaulle, astfel încît a preferat să stea departe de Forțele Armate Britanice și să plece în Statele Unite ale Americii. Exilul de la New York a coincis cu nașterea romanului Micul Prinț, una dintre cele mai răspîndite cărți din lume.
Din 1942, evoluția conflictului i-a permis autorului să revină la manșa avioanelor militare. Înainte de a se întoarce în Franța, Antoine a trecut pe la un prieten și i-a aruncat acestuia pe masa de la intrarea în casă o pungă de hîrtie mototolită. Era un cadou de plecare. „Mi-ar plăcea să îți dăruiesc ceva splendid, dar asta e tot ce am“, i-a spus Saint-Exupéry prietenului său. Istoria avea să arate că darul său de plecare a fost mult peste splendid. În punga de hîrtie se afla manuscrisul romanului Micul Prinț, alături de ilustrațiile corespunzătoare, desenate de autor, adică vreo 140 de pagini scrise de mînă, cu corecturi și ștersături, cu pete de cafea și chiar urme de arsuri de țigară.
Micul Prinț a fost publicat prima oară în Statele Unite ale Americii în 1943, în engleză și în franceză, iar în Franța a apărut în 1946. De-a lungul timpului a devenit a doua cea mai tradusă carte din lume, după Biblie.
Altfel, rămîne cum a zis Micul Prinț al lui Saint-Exupéry: Limpede vezi doar cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii. Trecem asta pe agenda 2022?
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
