Matrioşka cu ţiţei

Igor Şuvalov este un diplomat rasat, de statură medie, care arborează o eleganţă rar întîlnită pe culoarele Kremlinului. Înalta ierarhie a Federaţiei Ruse îl cunoaşte bine (pentru că-l vede mereu), îl simpatizează din plin (căci nu e scandalagiu) şi îl invidiază (pentru că are acces liber la preşedintele Putin). Face parte din categoria largă de silovki, adică funcţionarii de stat proveniţi din KGB sau armată. Şuvalov este asistent personal al preşedintelui şi şef al grupului de analiză G8. Neoficial, în cercurile G8, i se spune şerpaşul lui Vladimir Putin. Misiunea lui este să ţină legătura cu ceilalţi şapte şerpaşi din capitalele lumii asociate grupului G8. Este, adică, agentul de legătură, discret şi energic, al lui Putin pe lîngă Bush, Chirac, Blair şi alţii. Participă la întruniri informale, dă interviuri, participă la schiţarea agendei pentru întrunirile anuale G8. Anul acesta, Şuvalov a avut mai mult de alergat, pentru că a pregătit reuniunea de la Sankt Petersburg a prestigiosului grup. Pentru Rusia, rolul de gazdă a reuniunii a fost tratat cu toată atenţia. Întîi, detaliile de infrastructură: Palatul Konstantinovski (sediul întrunirii din fostul Leningrad) a fost renovat, cerşetorii (vreo 1.800) au fost alungaţi din oraş, buticurile de pe traseele oficiale au fost dărîmate, o escadră de avioane a ţinut departe norii de ploaie, iar cei care au vrut să demonstreze împotriva globalizării au fost trimişi pe Stadionul Kirov, ca să fiarbă în suc propriu. În al doilea rînd, şi mult mai important, demnitarii ruşi au propus agenda întîlnirii. În fond, Federaţia Rusă era pentru prima oară gazdă, trebuia să ţină steagul sus, dar, mai ales, trebuia să profite de ocazie ca să introducă în discuţie o chestiune de interes personal, dacă se poate spune aşa. Pregătirea a fost făcută cu grijă. Şuvalov, în variatele sale apariţii publice şi întruniri secrete, şi Putin, în scrobitele sale declaraţii, au anunţat că Rusia propune tema siguranţei energetice a lumii. Pe scurt, a spus îndureratul preşedinte rus, două miliarde de oameni nu au acces la binefacerile elementare ale civilizaţiei, la energie sau la alte produse pe bază de petrol sau gaze. Şi unde altundeva era să apară această responsabilă îngrijorare decît la statul cu cele mai mari rezerve de gaze din lume, care se-ntîmplă să fie şi al doilea producător de petrol din lume (după Arabia Saudită)? Cu atît mai mult cu cît şi petrolul şi gazele sînt ferm controlate de stat (după tot felul de naţionalizări şi achiziţii suspecte care au pus capăt utopiei privaţioniste din vremea lui Elţîn). Ivan Sechin, preşedintele Rosneft (operatorul de petrol), şi Alexei Miller, omologul lui de la Gazprom, sînt apropiaţii lui Putin şi, bineînţeles, silovki. (Despre Putin se spune că va fi, după ultimul mandat prezidenţial, şeful Gazpromului.) Acesta este contextul generozităţii petroliere a Rusiei. Să mai adăugăm că extinderea către Occident, prin caracatiţa de gazo- şi oleoducte, nu a decurs mereu foarte lin. De exemplu, ruşii nu au reuşit să cumpere Centrica, firma britanică ce deţine British Gas! Mai grav, Europa a suferit un mare şoc iarna trecută, cînd furnizorii ei de hidrocarburi (ruşii) au exemplificat cam care e politica jupînului cu ţiţei în buzunare, lăsînd Ucraina (şi Georgia) în ger. Argumentaţia diplomatică de la G8 trebuia să deschidă noi rute, dar şi să şteargă impresia deplorabilă a acestei fabule combustibile. Dacă stai să te gîndeşti, aprovizionarea lumii cu petrol e o simplă chestiune economică. Rusia îşi putea demonstra generozitatea încheind pur şi simplu contracte de livrare individuale. Numai că poziţia ei de mare producător, suprapusă pe fluctuaţiile Orientului Apropiat, o face să poftească un statut special - livrarea trebuie să se facă prin conductele furnizorului! Un vis frumos, care a pălit în faţa subiectului libanez. G8 a dat cîteva declaraţii vagi, s-au citat rezoluţii ONU şi s-a decis că ar trebui să fie bine. Ceea ce nu-i rău. Păcat de eforturile lui Şuvalov. La următoarea reuniune G8 găzduită de Rusia, în locul lui se va afla alt şerpaş.