Mașina de scăldat
Să înoți nu-i chiar ușor. Să fi înotat în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea era de-a dreptul greu. Aveai musai nevoie ca cineva să te împingă de la spate în apă. La propriu. De la Regina Victoria pînă la orice om de rînd, un element era absolut obligatoriu (și absolut bizar, dar totodată amuzant dacă-l privim cu ochii prezentului) pentru o bălăceală în mare: mașina de scăldat.
Eticheta epocii în care femeile și bărbații nu aveau voie să împartă aceeași plajă impunea și ca cei care voiau să înoate să nu se expună prea mult în costumul de baie – mai bine zis costumația, în cazul femeilor. Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat. În orice caz, aceasta era cel mai des întîlnită în Marea Britanie, dar o puteam găsi și în Franța, în Germania sau în Statele Unite ale Americii.
Mașina cu pricina era, de fapt, un soi de furgon din lemn cu patru roți, cu un acoperiș ascuțit, cu pereți confecționați tot din lemn sau cu bucăți de pînză în loc de pereți propriu-ziși – după posibilități, probabil. Odată pășind în interior, printre faldurile fustei, pe o mică scară mobilă, doamna care urma să se scalde avea la dispoziție o bancă și un fel de coș de rufe. Se schimba de haine. Apoi pășea în exterior, pe o altă ușă, opusă intrării, călcînd pe o altă mică scară mobilă, printre valurile apei. Furgoneta era trasă în apă de cai sau pur și simplu de brațele unor bărbați. Oricum, cert este că exista un însoțitor în preajmă, care la nevoie, dacă doamna nu știa prea bine să înoate, o lega în jurul taliei cu o coardă prinsă de mașina de scăldat. Salvamar avant la lettre, salvare asemenea. În scenariile mai pretențioase, înotătoarea era ajutată să coboare în mare, iar apoi să se retragă înapoi în furgonetă. Doamna petrecea vreo zece minute, poate un sfert de oră în apă, iar apoi ieșea epuizată după repriza de înot.
Noroc că a venit secolul al XX-lea și, odată cu începutul lui, mașinile de scăldat au ieșit treptat din mare și au rămas parcate pe plaje pe post de cabine de schimb. Sigur, mai avea să treacă o vreme pînă cînd femeile să scape de echipamentul de înot care includea și dresuri, dar aceasta-i deja altă istorie.
Detaliu: luxoasa trăsură de scăldat a Reginei Victoria a fost folosită pe post de coteț de găini după moartea suveranei, dar istoria s-a revanșat prin 1950, cînd a fost restaurată și ulterior expusă la muzeu.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
