Loznici

Termenii lozincă şi slogan ilustrau perfect, în presa românească de acum cîteva decenii, polarizarea produsă de maniheismul ideologic, fenomen pe care l-a descris Françoise Thom în Limba de lemn: împărţirea cuvintelor în bune şi rele, în cuvintele noastre şi cele ale duşmanului. Lozinca era un termen cu încărcătură pozitivă; de exemplu, Scînteia din 22 aprilie 1949 publica, în pagina a treia: „Lozincile Comitetului Central al PMR pentru ziua de 1 Mai 1949.“ Sloganul era burghez şi negativ: citatul cu care este ilustrat cuvîntul în Dicţionarul limbii române (DLR, Litera S) e tot din 1949, din Contemporanul: „Vechiul slogan al politicii imperialiste britanice «Africa a africanilor» se întoarce azi împotriva celor care l-au lansat.“

Diferenţa de tratament se vedea clar în lexicografia vremii: în Dicţionarul limbii române moderne (DLRM, 1958), lozinca avea o definiţie înnobilată ideologic, plină de atribute pozitive: „formulare concisă şi pregnantă a unei idei călăuzitoare, a unei chemări pentru îndeplinirea unei sarcini.“ Slogan, în schimb, era însoţit de precizarea „adesea peiorativ“, fiind descris ca „formulă care rezumă în chip lapidar o teorie sau o problemă la ordinea zilei (şi care revine ca un refren în vorbirea sau în scrierile curente)“. Definiţiile măreau artificial distanţa dintre sensurile celor două cuvinte. Dicţionarele de azi fac mai vizibilă asemănarea, dar continuă să urmeze vechile modele. În DEX 2009, lozinca e o „formulare concisă şi pregnantă a unei idei, destinată să reţină atenţia şi utilizată pentru propagandă politică, publicitate etc.“, iar sloganul – o „formulă pregnantă, concludentă care exprimă, în chip lapidar, ţelurile politice, economice ale unor grupuri, organizaţii etc. sau o problemă de actualitate.“ În mod surprinzător, pentru slogan nu e indicat ca domeniu specific cel publicitar; în schimb, precizarea apare lozincă, deşi uzul actual nu o asociază în genere cu reclamele comerciale. Nici unul dintre termeni nu mai primeşte în dicţionar indicaţia stilistică „peiorativ“, deşi este limpede că ambii (dar mai ales lozincă) au utilizări care le activează conotaţiile negative. Şi lozincă, şi slogan manifestă o predispoziţie pentru interpretarea negativă, în măsura în care scopul propagandistic şi repetarea insistentă sînt, din punctul de vedere al destinatarilor, evidente defecte.

Lozincă este explicat etimologic prin germană (Losung) şi are prime atestări, din secolul al XIX-lea, cu sensul „parolă“; slogan a fost înregistrat iniţial de dicţionare ca provenind din franceză, care, la rîndul său, îl împrumutase din engleză; sensurile şi utilizările sale ulterioare au fost preluate în română direct din engleză. Mai nou, site-ul 123urban.ro înregistrează un uz argotic al lui lozincă – cu sensul „bani“; e vorba de un simplu joc de cuvinte, o omonimie glumeaţă, prin care cuvîntul preia sensul argotic al termenului loz.

Lista de 42 de lozinci pentru 1 Mai recomandate în Scînteia de acum 64 de ani oferă o evidentă infirmare a primei părţi a definiţiilor citate mai sus: textele nu sînt cîtuşi de puţin „concise şi pregnante“. E drept, sînt cît se poate de călăuzitoare. Erau, desigur, destinate scrierii pe pancarte, nu scandării, imposibil de imaginat. Cuprind unele elemente care vor fi păstrate pînă în 1989 („tehnica înaintată“, „productivitatea“), dar şi multe sintagme efemere, semne ale politicii momentului („marele conducător al popoarelor“, „bastionul păcii“, „planurile agresive ale imperialiştilor“, „arma otrăvită“ etc.). Ne aflăm în 1949, aşa că încărcătura agresivă a lozincilor e previzibilă: în ciuda sărbătorii, abundă referirile la slugile imperialiştilor, uneltirile chiaburilor, speculanţi şi exploatatori. Lungile lozinci au două tipare principale: urarea („Trăiască 1 Mai, zi de trecere în revistă a forţelor clasei muncitoare...“) şi îndemnul imperativ, însoţit de adresarea directă. În a doua categorie, e interesantă particularizarea mesajului în funcţie de destinatari, aliată cu principiul listei cît mai complete: „Muncitori, muncitoare şi tehnicieni din industria alimentară! Daţi mai mult zahăr, unt, brînzeturi, uleiuri, paste făinoase şi alte produse pentru poporul muncitor. Îmbunătăţiţi calitatea produselor!“; „Ostaşi ai forţei armate a Republicii Populare Române! Îmbogăţiţi cunoştinţele voastre militare şi politice! Perfecţionaţi măiestria voastră militară! Păziţi cu fidelitate şi vigilenţă munca paşnică constructivă a poporului nostru!“...

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).