Let’s Boovie!

Publicat în Dilema Veche nr. 796 din 23-29 mai 2019
Let’s Boovie! jpeg

Mă duc din start pregătit cu scuzele de rigoare. Am lipsit vineri fără să îl anunț și sînt puțin jenat. Am uitat, luat de tăvălugul evenimentelor, pur și simplu. Zice: ei, cum a fost la BOOVIE, hai povestește-mi ce-i asta. Zic: dar de unde știi, ai văzut pe Facebook? Da, am urmărit, îmi mărturisește, iar apoi îmi spune că i-a plăcut conceptul, că îi place, în general, cînd vede că oamenii fac astfel de lucruri, cînd dezvoltă cîte o idee faină care vine în sprijinul educației, al formării copiilor. E antrenorul cu care lucrez la sport și mă impresionează, iată, mai ales prin tonul pe jumătate admirativ, pe jumătate încărcat cu amărăciune, datorată aceasta din urmă, cum adaugă, regretului că nu există mai multe astfel de inițiative, că poate unele se pierd, nefiind sprijinite suficient. Un om din afara sistemului, fără prea multe contacte cu el.

Am să vă spun, așadar, astăzi, despre BOOVIE. Un concept cu un succes uriaș, aș spune, văzînd anul acesta pe viu o parte din mecanismul lui de funcționare, desigur, doar acela pe care peretele de sticlă îl dezvăluie participanților și juriului, oficialităților, fără a avea acces la mecanismul din cală, cel al muncii din spate, de luni multe de zile, care susține cele trei zile de spectacol. Pe care, totuși, îl pot intui.

BOOVIE este, pentru mine și probabil pentru mulți alții, sinonim cu un alt nume: Carmen Ion. O profesoară de limba și literatura română din Focșani, care a avut o idee și s-a încăpățînat să se agațe de ea trei ani la rînd și să încerce să o dezvolte, să-i dea amploare, să o crească de la stadiul de nou-născut, de bebeluș aflat în fașă, la cel de tînăr pe care cred că îl are acum. Carmen Ion și-a propus să organizeze, local, un concurs de trailer-e ale unor cărți. Echipaje de copii din diverse școli, care să citească cîte o carte, să scrie scenarii, să organizeze selecții de actori dintre colegi, să filmeze, să monteze, totul pînă la stadiul final, trailer-ul. O super-idee, care se dovedește a avea substrat pedagogic valid: lectura devine o provocare, deloc o corvoadă, și permite elevilor contactul participativ cu textul. Carmen Ion a susținut acest proiect prin școală doi ani de zile și i-a plăcut. Cu echipaje din Focșani, apoi cu echipaje din județ, din Vrancea. Copiilor le plăcea, conceptul era atractiv.

Pas cu pas s-a scris un regulament, s-a propus apoi inspectoratului să susțină includerea concursului în calendarul celor locale, urmînd ca în anii care ar fi venit să intre în categoria celor regionale și apoi naționale. De ce? Pentru că așa prevăd regulamentele școlare: un concurs, pentru a ajunge la nivel național și a primi susținerea financiară aferentă, incluzînd aici transportul, masa și cazarea participanților, trebuie să treacă, în ani succesivi, prin etapele de concurs județean, apoi regional, pentru ca în al patrulea an să poată căpăta statutul național. Asta dacă reușește să stîrnească interesul, să cîștige notorietate și să aibă participanți. O cunosc pe Carmen Ion de mulți ani și anul trecut, prin toamnă, m-a sunat necăjită. Mi a povestit că prin primăvară vorbise într-un cerc de profesori din mai multe județe despre BOOVIE. Acum descoperă că o profesoară din București organizează un concurs similar și că îl promovează prin minister, că a intrat în calendarul regional direct. Practic, i s-a furat ideea și, prin intervenții și cunoștințe, i s-a promovat la un alt nivel. Ba chiar și numele, parțial. Ce o sfătuiesc? Nu prea știu ce. Să vorbească cu inspectorul școlar local, să încerce să și să. Între timp, concursul respectiv a ars etapele și a devenit național, e promovat oficial prin inspectoratele școlare și a renunțat la conceptul de booktrailer în favoarea celui de buc-trailer – buc de la București. Un concurs fără prea mare căutare însă, căci nu-i suficient să preiei ideea cuiva ca ea să devină de succes. BOOVIE a devenit între timp marcă, înregistrată național și european. A primit, logistic vorbind, sprijinul inspectoratului școlar, al administrațiilor locale, ba chiar și sprijin financiar de la acestea și de la minister.

Am fost invitat anul acesta la Focșani în juriu. Am trăit în preajma concursului și înainte, prin implicarea unor echipaje de elevi de-ai mei. Dar cele trei zile petrecute la Focșani au fost elocvente pentru spiritul acestui festival și pentru ceea ce va deveni el, dacă va putea să se dezvolte. Energia pe care am simțit-o acolo e rară. Elevi entuziaști, extrem de vii, extrem de implicați, extrem de motivați, veniți din toate colțurile țării. În jur de 500 de participanți la Focșani, fără să fi venit toate echipajele care au trimis trailer-e. Au fost propuse, în acest an, la gimnaziu, următoarele cărți: Kinderland de Liliana Corobca, Tropice tîmpe de Florin Bican, 27 de pași de Tibi Ușeriu, Bezna de Flavius Ardelean și Istoria lui Răzvan a subsemnatului. La liceu au intrat în competiție Zaira de Cătălin Dorian Florescu, Fata din Nazaret de Petru Popescu, Nuntă în cer de Mircea Eliade, Fetița care se juca de-a Dumnezeu de Dan Lungu și Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țâbuleac. A existat, de asemenea, o secțiune specială, BOOVIE+, în cadrul căreia s-au propus trailer-e care să ilustreze un concept, anul acesta fiind ales Principiul inerției. Au fost prezenți, dintre scriitori, avînd întîlniri cu elevii, Dan Lungu, Florin Bican, Liliana Corob-ca și subsemnatul. Din juriu au făcut parte nume consacrate, cum sînt Mariana Nistor (care, aflată în respectiva perioadă la Cannes, a trimis jurizarea dînsei), Carmen Lidia Vidu, Mimi Brănescu, Carla Fotea, Doru Căstăian. Au susținut ateliere pentru elevi specialiști și speakeri profesioniști: Radu Szekely, Elena Lotrean, Ana-Maria Rusu, Venera Dimulescu, Alex Marinică, Irina Tacu, Oana Barbonie, Alin Grămescu, Varga A-ttila, Olimpia Săpunaru, Florin Marica, Lorand Lorincz.

Timp de trei zile, pe stradă, în ochii trecătorilor, în magazine, în atitudinea și zîmbetele angajaților, peste tot simțeai simpatia oamenilor care vedeau ecusoanele și care păreau că-ți spun: Let’s Boovie! Iată cum o idee a unui om poate deveni concept și poate mișca mase de oameni, devenind, apoi, fenomen. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.