Legea iubirii

Publicat în Dilema Veche nr. 942 din 28 aprilie – 4 mai 2022
O mare invenție – contractul social jpeg

În capitolul rezervat lui Platon în Despre viețile și doctrinele filosofilor, Diogenes Laertios povestește ce i s-a întîmplat lui Platon în timpul uneia dintre călătoriile sale în Sicilia, probabil în anul 388 î.Hr. Dion, cumnatul înțelept al lui Dionysios cel Bătrîn, tiranul Siracuzei, i-a sugerat acestuia să-l invite pe filosof la curte. Platon ar fi fost în măsură să găsească o soluție pentru depășirea crizei financiare pe o cale, alta decît pirateria, practicată nu de puține ori de către tiran.  Cînd filosoful i-a propus să reducă cheltuielile destinate vieții luxoase de la curte, sfatul a fost urmat într-un mod arbitrar, specific tiranilor. Dionysios a găsit cu cale să renunțe la cheltuielile necesare pentru oaspetele său, așa că l-a alungat de la curte; mai rău, l-a încredințat lui Pollis, emisarul Spartei, pentru a fi vîndut ca sclav la Egina. Norocul, nu doar al lui Platon, ci al întregii lumi de după el, a luat chipul lui Anniceris din Cyrene, aflat la locul potrivit, tocmai cînd Pollis era gata să-l vîndă pe filosof. Anniceris, știindu-l pe filosof, l-a răscumpărat cu 20 de mine și l-a dus la Atena spre bucuria prietenilor săi. Deși este pus uneori la îndoială, episodul relatat de Diogenes Laertios este foarte verosimil în contextul în care sînt situate faptele. Toți tiranii sînt capricioși și cruzi. „Neștirbită rămîne-n sine însăși tirania”, cum sună un vers din poemul Vînzarea lui Platon ca sclav la Egina de Ștefan Aug. Doinaș Apoi, chiar și pentru Platon, sclavia părea să decurgă din firea lucrurilor vremii sale. În Legile a crezut că este suficient ca sclavii să fie bine tratați, formulă pe cît de generală, pe atît de puțin protectivă. Nu altfel gîndea Aristotel: în Politica nu se sfia să declare că uneltele sînt sclavi neînsuflețiți, iar sclavii sînt unelte însuflețite. E adevărat că, așa cum va face și Thomas Jefferson peste mai mult de două milenii, Aristotel și-a eliberat sclavii prin testament.

Cînd, cîteva secole după Platon și Aristotel, s-au făcut auzite cuvintele lui Iisus: „Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unii pe alții” (Evanghelia după Ioan, 15, 17), s-a produs un cutremur moral care a deschis un drum nou în istorie. Este adevărat că sclavia a continuat să fie recunoscută legal pînă la finele secolului al XIX-lea, iar în forme mai mult sau mai puțin disimulate există și astăzi; tiranii s-au succedat unii după alții, violența și cruzimea lor luînd forme tot mai nebunești; războaiele au devenit tot mai distrugătoare, iar astăzi există mijloace pentru a curma viața pe Pămînt. Dar, din momentul în care au fost rostite cuvintele „Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unii pe alții”, a început o mișcare tot mai puternică și mai cuprinzătoare de regîndire a temeiurilor morale, politice și juridice ale cetății. Legea iubirii este și puntea prin care creștinismul se raportează la transcendență, și deschiderea spre orizontul universalității mundane, dincolo de granițele dintre religii și culturi regionale. Tocmai această deschidere a făcut și face posibilă dimensiunea seculară a Legii iubirii, îndemnînd la regîndirea neobosită a scării valorilor și a setului de principii care au ca scop diminuarea violenței fizice și morale în  comunitate, restrîngerea oricăror forme de dominație și de îngrădire a libertății, schimbarea sensului de funcționare a puterii individuale și a celei instituționale, prin înlocuirea caracterului lor distrugător cu o funcție de slujire și protecție. De peste patru secole, gîndirea și practica politice moderne au căutat, au descoperit, au experimentat și au rafinat structurile instituționale, naționale și internaționale, menite să păstreze și să asigure acest nou sens de funcționare a tuturor formelor de putere, mai ales a puterii acumulate la nivelul statelor, iar mai recent la nivelul companiilor multinaționale. Adoptarea acestor structuri instituționale nu este însă nici un exercițiu de mimetism, nici unul de obediență pasageră, ci dobîndește consistență și coerență numai prin internalizarea valorilor și principiilor care le fundamentează.

Dacă inaderența intelectuală, rezistența culturală și fundamentalismele religioase pot explica, fără să justifice, refuzul acestor valori, principii și structuri instituționale în țări necreștine, sînt  de neînțeles și inacceptabile ostilitatea ideologică și agresivitatea  brutală cu care sînt întîmpinate de sute de ani într-o țară care se pretinde a fi creștină. Cînd această pretenție este însă însoțită de trufia de a fi a treia romă (prin multiplicare substantivele proprii își pierd substanța), iar un așa-zis patriarh (al cărui nume nu mai trebuie să fie rostit) binecuvîntează arme nimicitoare de oameni nevinovați, de femei și copii, de locuințe, spitale și teatre, devin mai mult decît evidente  încălcarea grosolană a Legii iubirii și opacitatea totală față de legătura ombilicală dintre aceasta și tradiția libertății. Legea iubirii și libertatea se nutresc reciproc. Cine neagă libertatea pentru el și pentru alții neagă și Legea iubirii.

Dincolo de apartenențele religioase, culturale și comunitare, Legea iubirii este puntea care unește și îmbogățește toți oamenii, de oriunde și de oricînd. Nu este o aspirație utopică, ci temeiul ontologic al persoanei, al valorilor și al principiilor care o exprimă și o apără. Acest adevăr dezvăluit de Iisus prin cuvintele „Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unii pe alții” nu a fost mărturisit de nimeni mai limpede și mai profund decît de Sfîntul Pavel în Epistola I către Corinteni (13, 1-3): „De-aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar dacă n-am iubire făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval zăngănitor. Și de-aș avea darul profeției și de-aș cunoaște toate tainele și toată știința și de-aș avea credința toată să pot muta și munții, dar dacă n-am iubire nimic nu sînt. Și toate averile mele de le-aș împărți și trupul meu de mi l-aș da să-l ardă, dar dacă n-am iubire, nimic nu-mi folosește”. Legea iubirii este candela așezată la răscrucea vînturilor istoriei care nu se va stinge cît timp vor exista ființe cu suflet și rațiune în Univers.

Valeriu Stoica este avocat și profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din București.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.
image
Amantele criminale din Bihor, trimise în judecată. Victima, care era soţul uneia, le  „agasa“ pentru că voia sex cu nevasta
Cele două femei din Bihor care i-au plătit 40.000 lei unui interlop, ca să-l ucidă pe soţul uneia dintre ele, au fost trimise în judecată, procurorii susţinând că acestea aveau o relaţie amoroasă, iar soţia victimei se simţea agasată de faptul că el voia să facă sex.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.