La un şpriţ de vară

Muşchi, cel care în liceu demonstra cum se dau pumnii în runda a 13-a, s-a apucat de afaceri şi îi merge bine. E unul dintre asociaţii terasei din parc, la care cîţiva colegi s-au întîlnit la un şpriţ. "Mai ţineţi minte ce tîţe avea Nuţa?" - îi întreabă rîzînd cu mîna la gură. "Cînd ne zicea mereu că umblă după un cal... Da, mai era una, cum o chema? Aia pe care a încercat Sibelu s-o facă şi n-a mai putut de beat ce era. Idiotul s-a dus acasă, dar n-a mai ajuns pînă în pat şi s-a culcat lîngă uşă, pe dinăuntru, aşa încît taică-su n-a mai putut să intre din cauza lui. A doua zi l-a snopit în bătaie. Ţie, Oliviu, cum îţi merge în America?". "Stau într-un orăşel fără trotuare şi fără nici un negru. E în plină cîmpie, flat, cum zic ei şi are o climă foarte aspră. Iarna e mai frig decît aici, iar vara e cald şi umed. Peste tot e mult praf adus de vînturile din preerie." "Şi ce dracu’ cauţi acolo?" - întreabă Muşchi ridicînd ochii de la paharul pe care-l are în faţă. "Uite aşa s-a întîmplat. Ştiu că mulţi români se gîndesc deja să se întoarcă. Acum sînt multe lucruri interesante de făcut şi aici în ţară. Dar noi n-am luat încă în considerare varianta asta." "Băi, iar mi-am adus aminte, ce ţîţe avea Nuţa... Da, cum o chema pe ailaltă?" "Sanda." "Aşa, bravo! Ehee, uite-l şi pe Chelu’. E neschimbat, mînca-l-aş. Ai venit înapoi aici, la vagaboante, cît mai merge? Şi la tine e praf?" "Unde adică, mă? Mai întîi, salut, omule, nu ne-am mai văzut de 20 de ani" - se pupă. "Bine, da’ eu te-am întrebat dacă e praf acolo la tine în Canada." "La mine e mai mult zăpadă." "El e mai la nord cu vreo două mii de kilometri decît mine - intervine Oliviu - dar să ştii că şi pe la el, şi pe la mine am impresia că viaţa e mult mai grea decît aici. Oamenii muncesc tare, nu prea au timp de altele. Aici... mai toţi o freacă." Deşi e aproape întuneric, e încă foarte cald. Sticlele de vin goale se schimbă rapid cu altele aburite. Chelnerii încep să mute scaunele de la terasă, pentru meciul care se apropie. "Cică a murit Petra" - zice Oliviu. "Au ajuns-o blestemele noastre - exclamă Muşchi -, am auzit că acum a ajuns Chiţu director." "Mişto - zice Chelu’ -, era tare tipul. Mai ştii cînd ne asculta dacă pierdeam la tenis cu piciorul?" "Da’ mai era şi celălalt de matematică, nemernicul ăla de s-a însurat cu Sue Ellen de la D. Era cu 25 de ani mai mare ca ea." "Bravo lui! Dar atunci mi-aduc aminte că ni se părea monstruos." "Cînd şi-a bătut joc de el iubitul Stelei, farmacistul, i-a dat faringosept pe post de pastilă anticoncepţională. Ha, ha, ha." "Oricum, au divorţat. Ea a ajuns alcoolică, fix la fel ca Sue Ellen. Cică trăieşte cu un japonez, pe undeva prin America." "Bine c-ai adus vorba, mişto gagică era Stela aia. Cea mai frumoasă din liceu, pe cuvînt. Muream de invidie pe Strîmbu că umbla cu ea. Chiar, ce mai ştiţi de Strîmbu?" "E într-o misiune printr-o ţară africană. Are viaţă grea. Cică la un moment dat o luase razna, a plecat de-acasă, deşi avea trei copii. Dar, mai ţineţi minte cînd dădeau toţi vina pe el ori de cîte ori se întîmpla ceva rău în clasă? Şi cînd i-a prins că au intrat noaptea în sala de sport să joace baschet?" "Da, cînd a spart Dan geamul cu cotu’ şi l-a apucat cu mîna să nu facă zgomot, de ziceai că-i spărgător de profesie. Nu-nţelegea diriga cum am intrat." "A murit şi ea, Dumnezeu s-o ierte!" "Cînd ne-a ţinut idiotul ăla de istorie prelegeri despre responsabilitatea elevilor în socialism... Pe urmă, doar pe mine m-au eliminat trei zile, cu echitatea mamei lor... Dar Dan ce mai face?" "M-am întîlnit eu cu el şi s-a îngrăşat foarte tare... a albit." "Haide mă, ptiuu... Bine a zis ăla care a zis că viaţa-i ca părul din cur: scurtă şi plină de rahat." E aproape întuneric, iar pe ecranul micului televizor instalat pe o vitrină frigorifică apare mult verde. S-a dat legătura la stadion.