La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
Poate s-or mai fi așezat (sau nu) spiritele din dezbaterea referitoare la locul și rolul liderului Mihail Gorbaciov în istorie, așa că propun să privim și spre alte colțuri ale politicii sale. Mai relaxat, așa, ca la un pahar de vodcă. Cu apă minerală. Sau fără. Sau poate rămînem doar cu apa minerală.
La scurt timp după ce a fost numit secretar general al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, în 1985, Mihail Gorbaciov a inițiat o amplă campanie antialcool. Pînă azi mulți se miră cum de i-a trecut lui Gorbaciov prin cap să-și înceapă activitatea de secretar general cu luarea unei asemenea decizii, a scris chiar liderul sovietic în volumul său de amintiri. Adevăru-i că îți cam trebuie o doză de curaj să îi spui cetățeanului rus să o lase mai moale cu băutura... Tot domnul Gorbaciov răspunde la dilema de mai sus: Inițiativa a venit de data aceasta de jos. Organele de partid și de stat primeau un număr imens de scrisori, în cea mai mare parte de la soții și de la mame. Problema o puneau cu acuitate scriitorii și medicii, care cereau introducerea prohibiției.
Cert este că datele arătau că se beau mai mult de zece litri de alcool curat pe cap de locuitor anual. Campania antialcool era așadar o măsură pe cît de curajoasă, pe atît de necesară. Modalitatea de implementare a acesteia, care s-a bazat tot pe credința în atotputernicia metodelor de comandă, nu a fost prea potrivită. Astfel, sub presiunea structurilor de conducere de la diferite niveluri, au fost închise magazine, fabrici de vin și vodcă, pe alocuri au fost tăiate viile, iar echipamentul de producție a berii cumpărat din Cehoslovacia, deloc ieftin, a fost abandonat în depozit. Efectul s-a reflectat rapid în reacția cetățenilor, care au început să producă din ce în ce mai mult rachiu de casă. Zahărul dispărea de pe rafturi văzînd cu ochii, iar ca urmare produsele de cofetărie se împuținau cu aceeași viteză. Cine voia să cumpere o sticlă de alcool avea de stat la cozi imense. Oamenii înjurau conducerea și mai ales pe secretarul general, așa că nu-i de mirare că Mihail Gorbaciov și-a căpătat porecla de… secretar mineral – aluzie la consumul de apă minerală, în loc de alcool.
Exista și o glumă a vremurilor. Stînd la o coadă kilometrică la vodcă, un cetățean nervos spune: Acuma mă duc la Kremlin și-l omor. Lumea din jur îi răspunde: Hai, du-te! Omul se duce la Kremlin, se întoarce peste vreo oră și este întrebat: Ei, cum e, ai reușit să-l omori? Nu, acolo e coadă și mai mare, a răspuns cetățeanul (deloc turmentat, că nu prea avea de la ce).
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității. Costurile inițiativei, însă, vizibile inclusiv în bugetul de stat și în sporirea infracționalității, au determinat abandonarea programului în 1987.
Istoria a continuat.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
Foto: wikimedia commons