La Poznan, controverse benefice
Dezbaterile de la Poznan (Polonia) cu privire la rolul despăduririlor în reducerea efectelor de seră au produs rezultate contradictorii. Să reduci cărbunele, gazul metan, petrolul sau gazele de eşapament constituie soluţii care, din motive economice, sînt greu de susţinut. Şi totuşi, ceva trebuie făcut. Un raport al World Growth International, o organizaţie non-guvernamentală şi non-profit, dat publicităţii la Poznan săptămîna trecută, concluzionează însă altceva: cel mai bun mijloc pentru reducerea emisiilor este expansiunea pădurilor, şi nu scăderea drastică a emisiilor poluante. Împădurirea şi reîmpădurirea ar fi - susţine organizaţia citată - instrumentele cele mai eficiente care ar putea reduce aproape jumătate din toate emisiile de dioxid de carbon produse de activitatea umană. Se susţine, în continuare, că părţilor contractuale ale Protocolului de la Kyoto nu le este permis să-şi deducă emisiile poluante corespunzător cu partea absorbită de pădurile acestor ţări. Cine ar fi de vină? Răspunsul dat de World Growth International te pune imediat pe gînduri: grupările "Verzilor" (World Wide Fund for Nature (WWF) şi Greenpeace) care ar fi convins Europa de Vest că numai o reducere substanţială a emisiilor combustibililor fosili (cărbunele, gazul metan sau petrolul) ar putea duce la diminuarea efectelor de seră. Or, susţine World Growth International, din contră, soluţia ar fi noi păduri şi reîmpăduriri, în loc să se pună accentul numai împotriva despăduririi. Conform studiului întreprins de UE, prin firma Woods Hole Research Center, aproape 20% din emisiile de seră sînt cauzate de despăduriri. De altfel, UE propune crearea unui fond din care să plătească ţările cu potenţial forestier pentru a lăsa în picioare pădurile lumii (vezi Brazilia). Dar, aşa cum susţine World Growth International, ţările sărace şi-ar putea vedea distrusă şi bruma de afaceri unde potenţialul exploatării pădurilor este singurul mod de viaţă pentru oamenii de rînd. Ca atare, ar fi un fapt falimentar pentru cei care trăiesc din tăierea pădurilor. În plus, World Growth International crede că CE procedează aşa pentru că ţările UE şi SUA (ţară avînd un număr de locuitori de doar aproximativ 5% din populaţia planetei, dar care produce aproape 25% din emisiile de dioxid de carbon ale întregii lumi) au nevoie să-şi salveze propria energie, mai ales cînd este vorba de cărbune, gaz metan, petrol sau gaze de eşapament. În schimb - susţine World Growth International - a patra Declaraţie Interguvernamentală asupra schimbărilor climatice (încă din 2007) arată că numai împădurirea şi reîmpădurirea ar putea reduce emisiile de carbon cu 13,9 Gt în fiecare an, pe cînd încetarea despăduririlor planetei nu ar reduce emisiile decît cu 3,9 Gt pe an, asta în condiţiile în care activitatea umană produce dioxid de carbon aproximativ 30 Gt (http://www.ipcc. ch/ ipccreports/ar4-wg3.htm). Un argument ar fi că un copac nou plantat absoarbe mult mai mult CO2 decît unul mai vechi. Deci, împădurire şi reîmpădurire şi nu neapărat "nu despădurire", aşa cum vrea Comisia Europeană. Europa de Vest, Greenpeace şi WWF au, şi ele, dreptatea lor. Primul argument: chiar şi cu împăduririle şi reîmpăduririle imaginate de World Growth International, tot nu ar fi nici pe departe suficient dacă nu se reduc şi emisiile CO2. Exploatările forestiere ilegale distrug anual milioane de acri de pădure. Circa 20% din totalul importurilor Uniunii Europene provin din exploatări ilegale, iar tăierile ilegale au consecinţe dezastruoase pentru mediul înconjurător, accelerînd ritmul despăduririlor, pierderea biodiversităţii şi schimbările climatice. Despădurirea se află la originea a aproximativ 20% din emisiile globale de gaze cu efect de seră - susţin reprezentanţii CE. Arnando Carniero, cercetător la Institutul Naţional pentru Cercetarea Amazonului din Brazilia, completează: "Într-un scenariu care, din păcate, se va întîmpla în cîteva decenii, impactul asupra bazinului Amazonului va fi uriaş. Acest scenariu tragic şi surprinzător ne oferă un indiciu de cît de sensibil este mediul de aici în cazul în care despădurirea şi emisiile de CO2 vor rămîne la acelaşi nivel". Nu mai este nimic nou! Cea mai bună soluţie ar putea fi stoparea despăduririi, (cu un fond de ajutorare pentru ţările în curs de dezvoltare din partea UE, SUA, a Japoniei şi a celorlalte state dezvoltate), împăduririle şi reîmpăduririle, plus reducerea, pînă în 2020, a emisiilor de CO2, cu cel puţin 20% faţă de nivelurile din 1990, şi 30%, în condiţiile în care alte ţări dezvoltate se angajează să efectueze reduceri similare în cadrul noului acord mondial, aşa cum prevede CE în planul de reducere a diminuării emisiilor de dioxid de carbon şi pentru producerea de energii regenerabile.
