Josnicii
Nu trebuie să faci efortul de a cuprinde întreaga istorie, e de ajuns să știi secolul XX și optimismul antropologic devine imposibil. Amintește-ți ce au fost în stare să-și facă oamenii acestui timp modern și „luminat“ unii altora și te vei cutremura. Manifestările viguroase ale răului din oamenii zilelor noastre nu te mai pot surprinde. Dar, dacă mai ai ceva viu în tine, nu încetează să te dezguste.
Una dintre cele mai josnice trăsături ale speciei umane este înclinația de a profita de dezastre, tendința de a specula spaimele semenilor, irepresibila chemare de a te folosi de vulnerabilitățile celorlalți în vremuri grele pentru cîștigul tău. Poate fi un cîștig pecuniar, poate fi o acumulare de putere, poate fi avansarea propriei agende ideologice – orice îți satisface nevoia de a cîștiga cînd toți ceilalți, absolut toți ceilalți pierd. În vreme de război, speculanții sînt împușcați. La fel și cei care colportează știri false. La fel și cei care subminează capacitatea de apărare. Dar în cazul dezastrelor naturale e un pic altfel. Cutremurele, inundațiile, urgiile de orice fel, dar și molimele lasă oamenii încă și mai vulnerabili pentru că autoritățile însele sînt paralizate. În război, măcar ai armata care își face, cît de bine poate, treaba. Dar în caz de pandemie, ca acum, nici măcar armata nu poate face prea multe. Acum chiar că sîntem la mîna celor mai josnici dintre noi. Identific, rapid, cîteva ipostaze ale josniciei omenești din România epidemică de azi.
1) Josnicia arghirofilă. A început cu măștile. Banalele măști zise „chirurgicale“ au fost imediat cumpărate de oamenii speriați de răspîndirea prin aer a virusului. Au dispărut de pe galantarele farmaciilor și au apărut imediat pe Internet la prețuri exorbitante. Am putut vedea prețuri crescute de 100 de ori. Reamintesc că, din punct de vedere economic, sînt un liberal și cred în piața liberă ca fiind cel mai obiectiv criteriu regulator cu putință. Cred și în „mîna invizibilă“ a lui Smith, adică în distribuirea beneficiilor sociale după valoare, și în potrivirea dintre producție și cerere prin preț. Înțeleg bine că o marfă care lipsește taman cînd e mare nevoie de ea are prețul crescut. De două sau de trei ori. Există și un factor emoțional puternic, de acord – prețul poate crește de 10 sau de 15 ori. Dar de o sută de ori? Asta e josnicie. Mă bucur că amazon.com și derivatele sale au decis să delisteze produse direct legate de epidemia de coronavirus (măști, biocide, termometre, dispozitive medicale etc.) oferite spre vînzare de diverși la prețuri enorme.
2) Josnicia politică. Modul în care s-au comportat PNL și președintele Iohannis de la începutul epidemiei pînă acum este sub orice critică. Un amestec incredibil (chiar și pentru mine, care am văzut de aproape exemple stupefiante de cinism politic!) de nepăsare, orbire și rupere de realitățile lumii românești. Politica dăunează grav sufletelor celor care o practică timp îndelungat – acum sînt sigur de asta. Povestea renunțării dlui Cîțu, a sutelor de teste făcute de băieții din Guvern, Parlament și PNL, deși nu se încadrau în categoriile ce trebuiau testate, iar românilor li se tot spune că testele pentru acest coronavirus sînt puține și scumpe, așa că trebuie folosite doar în cazul celor care prezintă simptome, dramoleta izolării la Vila Lac nu-știu-ce-număr, votarea guvernului dlui Orban de către pesedei, căci liberalii erau la izolare, au arătat micimea acestor indivizi politici. În starea în care era România, ei s-au purtat dezgustător. România ar fi trebuit să intre în stare de urgență cu mult înainte de declararea ei, dar președintele a așteptat, cinic, terminarea jocului anticipatelor cu căderea planificată a propunerii Cîțu în Parlament. Da, oameni buni. Țara se umplea de coronavirus, caz după caz, lumea era speriată în mijlocul unei Europe și mai speriate, iar ei, liberalii, jucau politichia de Dîmbovița la Podul Gîrlii. La început, profitînd de spaima parlamentarilor, și-au atins ușor scopul politicianist. Apoi, profitînd de spaima tuturor, cea care șterge tot, acești conducători ai țării se vor împăuna cu modul glorios în care ne-au salvat.
3) Josnicia ideologică. Nu apucaseră încă instituțiile statului să se dezmeticească și nici românii să se sperie bine, că apostolii lumii fără Dumnezeu călăreau în galop furibund noroaiele Facebook-ului și loveau cu sete în porțile deschise pentru oricine ale Bisericii. Doar că ei le voiau închise. Să închidem imediat bisericile! – urlau ca apucații. Bisericile răspîndesc coronavirusul, preoții oficiază ca orbii un ritual al îmbolnăvirii tuturor, nu mai participați la ritualuri căci veți fi infectați! – strigau mimînd o ipocrită grijă pentru cei mai vulnerabili. Și Biserica face enorma greșeală să răspundă. Și fiecare cuvînt al ei este întors împotrivă-i, exact cum făceau fariseii și saducheii cu Mîntuitorul. Zice bravul purtător de cuvînt al BOR că Biserica e a lui Christos, activiștii înțeleg de aici că Biserica nu respectă legile țării. Spaima oamenilor de virus trebuie direcționată împotriva Bisericii – odios! De obicei, Biserica răspunde calomniilor prin fapte. Biserica nu se laudă niciodată, dacă ați observat. De pildă, nu raportează că toate spațiile de cazare de la Mănăstirea Neamț sînt pline acum cu oameni în carantină, căci au fost imediat puse la dispoziția autorităților cînd au început să vină românii din Italia. Fără să o ceară cineva. Nici nu raportează că preoții ei merg prin comunități și spovedesc și împărtășesc chiar zilele acestea, cînd nimeni nu mai face un pas fără să se teamă. Biserica știe că toate acestea le vede Dumnezeu, și asta contează. Dar să nu fim sentimentali, căci aici asistăm la un episod dintr-o luptă ideologică dură. Recenții vor să distrugă Biserica și atunci profită de orice ar putea ca să o închidă. Dacă nu de tot, măcar pentru o zi sau o oră. Și pandemia aceasta ce ocazie minunată este!
4) Josnicia comercială. Este foarte greu, de nu chiar imposibil pentru orice afacere să fie deplin funcțională în condițiile acestei pandemii. De mai multe zile, piața era pur și simplu blocată de spaima tuturor, iar declararea stării de urgență a blocat și mai mult economia. În SUA, după ce Trump a declarat stare de urgență, bursele au reînviat. Doar că diferența cea mai mare între o economie precum cea americană și una precum cea românească este gradul de încredere între actorii economici care o mișcă. Ceea ce sociologii dreptului numesc „civilizația contractului“ este, de fapt, un mod de a mișca bani, mărfuri și idei în societate bazat pe încredere. Contractul înseamnă încredere. Ei bine, în România, încrederea aproape nu există între actorii sociali, și asta se vede imediat în raporturile comerciale. În condițiile cu totul excepționale ale momentului, prea mulți „șmecheri“ se folosesc de împrejurări pentru a nu-și executa obligații asumate prin contracte. Evident, sînt mulți cei care în mod obiectiv se află în caz de forță majoră. Dar nu chiar toți cei care o invocă sînt în această situație. Și așa economia e blocată, dacă și cei puțini care pot să își îndeplinească contractele fie și parțial nu o fac invocînd împrejurările, atunci lucrurile se înrăutățesc și mai mult.
Toți acești josnici profită de spaima oamenilor și trag cîte un folos din asta. De multe ori, reușesc. De prea multe ori…
