Joc de gleznă

Terminologia sportivă stă la originea multor clişee jurnalistice, dar şi a unor expresii populare, colocviale sau argotice. Formula joc de gleznă, folosită pentru a desemna un exerciţiu de încălzire pentru o activitate sportivă, a intrat probabil în uzul larg prin orele de sport din şcoală, dar şi în legătură cu antrenamentul şi meciurile de fotbal. Utilizarea sa familiar-argotică cea mai cunoscută este în construcţia glumeaţă ciocul mic şi joc de gleznă, care transpune, figurat şi ingenios, un act autoritar: de impunere a tăcerii şi de alungare. Expresia poate fi descrisă prin contextele particulare în care apare o asemenea cerere; de exemplu, în Dicţionarul de argou al lui G. Volceanov (2006) este glosată ca „executaţi ordinul fără comentarii!“ şi este atribuită mediului militar. Nina Croitoru-Bobârniche, în dicţionarul său de argou (ediţia a doua, 2003), includea expresia într-o serie sinonimică – ciocu’ mic şi pasu’ mare!, ciocu’ mic şi mergi pe burtă! –, oferind o echivalare mai generală, valabilă în cele mai multe contexte: „taci şi pleacă! vorbeşte mai puţin şi treci la treabă!“ Expresia este atestată în cartea lui I. Chertiţie (Confesiunile unui gardian, 1991): „S‑ar putea să rezolvăm. Dar «ciocul mic şi joc de gleznă»!“ (p. 86). Efectul umoristic al formulei nu provine atît din prima sa secvenţă (în care metafora cioc pentru gură şi metonimia „a ţine gura mică“ pentru „a păstra tăcere“ sînt destul de banale), ci din cea de‑a doua, în care o tipică metonimie „parte pentru întreg“ (mişcarea gleznei ca parte a fugii) se intersectează cu o metaforică transpunere a negativităţii în pozitivitate: un exerciţiu sportiv util înnobilează actul ruşinos al plecării în fugă, la ordinul altcuiva.

Joc de gleznă (la fel de folosită fiind şi varianta cu pluralul, joc de glezne) nu este însă doar o formulă glumeaţă de impunere a plecării rapide. Multe atestări din Internet indică actualizarea altor sensuri ale expresiei, derivînd din natura mişcării pe care o desemnează, de simplu exerciţiu şi mai ales de exerciţiu pregătitor, ca şi din faptul că – executată pe loc – mişcarea este un fel de simulacru de fugă. În comentariile jurnalistice asupra vieţii politice şi chiar în declaraţiile politicienilor, o serie de acţiuni sînt calificate, depreciativ, ca simplu joc de gleznă, performat fără intenţia unei acţiuni serioase: „Moțiunea de cenzură, joc de gleznă“; „acest demers a fost un fel de joc de gleznă înaintea campaniei prezidențiale“ (dcnews.ro); „«trebuie să avem şi şanse de succes, să nu fim ridicoli, să facem doar un joc de gleznă politic», a spus A.P.“ (mediafax.ro); „La Oradea, PSD face joc de gleznă: anunţă în fiecare săptămînă un nou candidat“ (bihon.ro); „Edilul din Deveselu despre ameninţarea rusească: «Este un joc de gleznă!»“ (ziare-pe-net.ro). Ideea de simulacru e adesea foarte puternică, reliefată şi explicitată în context: „Aceasta nu este o măsură de combatere a evaziunii fiscale, ci încă una din lungul șir de măsuri de tip joc de gleznă: ne facem că facem“ (money.ro); „ANAF a făcut joc de glezne în combaterea evaziunii fiscale în anii precedenți…“ (stiripesurse.ro).

Trecerea de la contextele sportive la cele ale experienţelor comune se poate observa foarte bine pentru un alt sens al expresiei, dezvoltat în construcţia a fi sau a sta în joc de gleznă: „a fi în aşteptare, a se pregăti pentru o acţiune“. Formula descrie uneori situaţia jucătorilor care se pregătesc să intre în teren sau a portarului care aşteaptă pase: „Pasele cîinilor au curs lateral, iar Bălgrădean mai mult a stat în joc de gleznă în aşteptarea unei ameninţări“ (prosport.ro). Metaforic, aşteptarea nu mai este cea de pe marginea terenului, ci una strict psihologică: „Vreau să-i transmit lui Dani să stea în joc de glezne, pentru că aproape sigur va fi reînregimentat la Rapid“ (digisport.ro). În această construcţie, extinderea uzului şi cea a sensului nu mai presupun conotaţii negative; au, cel mult, o notă ironică, produsă de distanţa dintre situaţia sportivă tipică şi cea căreia i se aplică analogia: „chelnerii au stat în joc de glezne pe lîngă noi şi nici nu apucam să sting ţigarea ca lumea, că şi schimbau scru­mie­ra“ (forum.fanclub.ro); „Nu mai e mult şi vine distracţia de primăvară, partidele se pregătesc pentru o nouă campanie, politicienii sînt în joc de gleznă, îşi pun la punct strategiile de atac, analiştii deja anunţă tot felul de prognoze“ (botosaneanul.ro).

Expresiile la modă alunecă uşor de la utilizările motivate la cele abuzive, fie prin exces de ornamente retorice – „şeful ANAF-ului a reuşit să meargă pe sîrmă, chiar deasupra cuştii cu lei, printr-un incredibil joc de glezne pe care l-a afişat în faţa politicienilor de toate culorile“ (enational.ro), fie prin extinderi care fac textul greu de înţeles: „Joc de gleznă între Putere şi Opoziţie pe tema referendumului“ (indiscret.ro).

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).