Joaca de-a America

Publicat în Dilema Veche nr. 867 din 19 - 25 noiembrie 2020
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Alegerile americane au fost trăite cu intensitate pe malul Dîmboviței. A existat convingerea unanimă că aceste alegeri au avut o semnificație cu mult mai mare decît aceea a desemnării președintelui celei mai puternice țări din lume, aliatul nostru strategic principal. Acum a fost vorba mai mult despre războiul cultural care a cuprins democrațiile în ultimii ani. Ca orice dezvoltare occidentală, și acest război cultural între conservatori și progresiști vine la noi prin imitație. Fără să fim în mod natural conservatori sau progresiști, ne jucăm „de-a“. Jucăm tot mai serios, tot mai încrîncenat, pînă cînd devenim.

Voi, cei care ați copilărit în comunism, mai țineți minte cum ne jucam de-a „cauboii și indienii”? Sau de-a Winnetou? „Eu eram Winnetou”, „eu eram Old Shatterhand” și dă-i joacă! În mințile noastre de copii, spațiul acela tipic cartierelor comuniste, maidanele dintre blocuri pe unde se mai găseau scheletul metalic al cîte unui leagăn și cîteva bănci rupte, șantierele nelipsite din cartierele anilor ʼ80 ori curtea cîte unei școli deveneau preerie pe care alergau cirezi enorme de bizoni sau păduri appalachiene, cîte o tufă jerpelită devenea cort de apaș și cîte o băltoacă ce nu putea fi sărită cu un singur pas devenea rîu greu de trecut cu calul. Care cal erau propriile noastre picioare.

Generațiile care, însă, n-au cunoscut sau au cunoscut prea puțin acest gen de copilărie pauperă se joacă și ele de-a America. Nu printre blocuri, ci pe Facebook. Nu de-a „cauboii și indienii”, ci de-a conservatorii și progresiștii. „Eu eram Trump”, „eu eram Ocasio Cortez” și dă-i hîrjoană! Voi, cei care ați copilărit în comunism, mai țineți minte cum rețineam replici și gesturi ale eroilor de prin filme sau cărți care „eram”? Așa și ei. Face Trump scandal că s-au furat alegerile și vine comunismul în America, „Trumpii” noștri fac scandal că s-au furat alegerile și vine comunismul în America. Vrea Ocasio Cortez liste cu trumpiștii americani și rușinarea lor publică, vor și „Ocasio Cortezii” noștri liste cu Trumpii de pe la noi și rușinarea lor publică.

În acest peisaj cu aparență ludică există, totuși, ceva ce îngheață surîsul pe buzele privitorului. Românii care se joacă azi de-a conservatorii și progresiștii americani pe Facebook nu sînt copii. Sînt adulți. Sînt prea în vîrstă ca să-i mai bănuiești că spun copilării și sînt prea tineri ca să-i bănuiești că au dat în mintea copiilor. Ei sînt prima generație cu adevărat post-comunistă a României. Așa că ce fac ei pe Facebook sau pe unde se mai prind nu e chiar joacă. E încă neclar ce calități au, e încă neclar ce produc, dar o trăsătură se ițește tot mai clar în personalitatea lor: sînt intoleranți. Le place cenzura (dorința lor cea mai puternică este să nu cumva să se audă în public vreo vorbă contrară ideilor lor) și nu acceptă o lume polimorfă: toți trebuie să fie ca ei. Acum, „toți trebuie să fie ca ei” e puțin imprecis spus. „Toți trebuie să fie așa cum cred ei că sînt“ ar fi mai precis. În realitate, și ei sînt pui de români sadea prezentînd toate năravurile naționale: au duble, triple și cvadruple standarde, au o foarte subiectivă înțelegere a dreptății, fie ea socială sau juridică, sînt slabi la subsidii de orice fel, după vorba de odinioară a lui P.P. Carp („românul se naște elev, trăiește funcționar și moare pensionar”), sînt gata să tranzacționeze mai degrabă decît să apere, sînt răi la vorbă și puțini la fapte etc. În mintea lor, însă, sînt impecabili și fără de fisură, statui aseptice și egale. Așa trebuie să fie toată lumea!

E prea puțin să-i numești aroganți, căci convingerile lor au tensiunea fanatismului. Toți par gata de război. Și de-o parte, și de cealaltă, mentalitatea e aceeași: avem în față inamici, trebuie să-i distrugem ca să nu ne distrugă ei pe noi. Și, mai ales, nu sînt acceptate decît soluții definitive.

Generațiile post-comunismului românesc pare că au învățat mai multe de la cei de aceeași vîrstă din Occident decît de la părinții lor. Adaug imediat că nu se poate spune dacă e mai bine sau mai rău. Asemenea aprecieri nu mai contează din moment ce oamenii au căzut de acord că civilizația se construiește prin ruptură de trecut și nu prin respect și continuitate. Așa se face că ceea ce știu despre comunism aceste generații nu se bazează pe experiența directă a părinților și bunicilor, ci pe învățăturile despre comunism din campusurile unor țări care l-au contemplat de departe; la fel, așa se face că experiențele extrem de complicate ale Occidentului în materie colonială sau în materia persecuțiilor religioase, altfel complet străine României, sînt asumate și exhibate aici sub privirile nedumerite ale publicului local. În paradigma importului de forme care, repetate fiind, ajung să-și creeze fondul (după Lovinescu, asta este rețeta occidentalizării României), vom ajunge și noi să descoperim în istoria noastră respingătoare episoade coloniale și cutremurătoare represiuni inchizitoriale.

Mulți dintre amicii mei care se simt „conservatori” suferă de un bovarism ce se dovedește a fi incurabil. Nemulțumiți, probabil, că sînt români (deși, pentru un conservator, asta nu e chiar în regulă!), ei se joacă de-a conservatorii americani în plină realitate românească. Ar vrea, cred, să-și proiecteze personalitățile într-o lume în care opțiunile lor chiar au greutate, cum ar fi lumea anglo-saxonă. Acolo ai partide conservatoare puternice, acolo se joacă politica mare, importantă, cu consecințe istorice, acolo ai personajele istorice care ne/le sînt modele, acolo Biserica e importantă politic, acolo e FoxNews. Aici, la noi, ce avem? Ce poate fi măreț conservator în țara în care denumirea „Partidul Conservator” este marcă înregistrată a lui Dan Voiculescu? Asta spune, nu doar juridic și politic, ci și simbolic, cam totul.

În partea cealaltă, s-a alcătuit falanga noii stîngi: oameni care vorbesc o romgleză ridicolă, înjură ortodoxia fără să știe nimic despre ea, se opun capitalismului fără să-l înțeleagă și fără să-l fi practicat măcar o secundă, promotori ai identităților fluide și ai lipsei oricărei ierarhii, inclusiv a meritocrației, cu o poftă a distrugerii care evocă nevroza. Dacă amicii „conservatori” sînt bovarici, personajele „progresiste” ale jocului de-a America sînt direct ignorante. Nu doar că nu știu ce distrug, dar nici nu-i interesează să știe. Și ei sînt nefericiți că trăiesc în România asta minoră și marginală, țara unde socialismul se traduce ca pesedism. Pînă de curînd, nu le plăcea America. Se uitau cu jind la Canada sau la țările Europei de Nord. Avansul stîngii înfierbîntate din Statele Unite, însă, le-a (re)aprins pasiunea.

Entuziasmul progresiștilor români de după alegerile americane din 2020 este perfect egal cu cel al conservatorilor români din 2016. Așa cum trăiau conservatorii victoria lui Trump atunci, trăiesc progresiștii de azi victoria lui Biden, anume cu siguranța că e ceva definitiv, că omenirea a luat-o în direcția cea bună, că nedreptățile lumii se răzbună, că tirania a căzut.

Atît de deosebiți, „conservatorii” și „progresiștii” de la noi seamănă măcar în asta: nu înțeleg că în politică nimic nu e definitiv. Dar, desigur, de dragul jocului, ne putem comporta ca și cum ar fi...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.