Japonia, Mihaela şi Azorel

Olivia GLIGOR
Publicat în Dilema Veche nr. 327 din 20 - 26 mai 2010
Japonia, Mihaela şi Azorel jpeg

Dacă acum şase-şapte ani aş fi adus vorba, în cadrul cercului meu de prieteni, de literatura japoneză sau, pur şi simplu, de Japonia – pasionată fiind de ceea ce implică aceste subiecte existau două variante posibile de reacţie: fie m-ar fi privit ca pe o „ciudată“, abţinîndu-se de la comentarii, fie ar fi exclamat la unison: „Uau!“, continuînd apoi cu replica: „Da’ ce-ţi veni, dragă, cu asemenea exotisme?“.



Bizar sau nu, în prezent situaţia s-a mai schimbat. Japonia şi cultura sa au devenit, din acel ceva intangibil şi inabordabil, tot mai cunoscute, stîrnind interes în rîndul copiilor şi adolescenţilor, deopotrivă. Există, mai nou, grădiniţe, şcoli şi licee unde se predau atît limba japoneză, cît şi aspecte legate de societatea niponă tradiţională (adică partea cea mai frumoasă, că doar n-o să se facă referiri la sinuciderile în masă, la modul de lucru stahanovist la care sînt supuşi angajaţii companiilor multinaţionale şi la alte asemenea aspecte ale societăţii japoneze moderne. Ar exista riscul de a se ruina marele „mit“ al Imperiului Soarelui-Răsare, nu?). Vă veţi întreba, probabil, de unde „setea de cunoaştere“ a tinerilor pentru acest domeniu, într-o societate românească în care, parcă, totul e cu susul în jos? Personal, cred că o mare influenţă au avut desenele animate japoneze.

Bănuiesc că toţi copiii anilor ’90 îşi amintesc de Sandy Bell, de Candy-Candy, de Sailor Moon sau de Pokémon, mai ales că au declanşat adevărate fenomene... La ora la care se difuzau, afară era linişte. Rareori auzeai cîte un strigăt al vreunui copil rămas la joacă. Puţini sînt însă cei care ştiu că aceste seriale de desene animate reprezintă începuturile promovării – poate involuntare – a civilizaţiei nipone. De dragul personajelor favorite, cei mici au dorit să înveţe anumite cuvinte sau expresii în limba japoneză; mai tîrziu, această dorinţă nevinovată s-a transformat în curiozitatea de a afla mai multe despre ţara în care se vorbeşte limba prinţesei Sailor Moon. Pe de altă parte, aceste seriale reflectă tocmai ceea ce în japoneză se numeşte anime. Adeseori, acest concept este confundat cu termenul de manga, cu toate că cele două noţiuni desemnează lucruri diferite, dar care se completează reciproc.

Şi dacă tot am ajuns aici, să o luăm cu binişorul! Prietena noastră, Wikipedia, ne spune că anime este o specie de desen animat apărută în Japonia în jurul anilor 1900, iar 1917 marchează ecranizarea primului şi celui mai vechi anime. La originea acestui gen stau benzile desenate japoneze numite manga; benzile desenate japoneze au preluat forma actuală la puţin timp după Al Doilea Război Mondial. Ele constau, în principal, din desene alb-negru sau, rareori, color, iar ca mediu vizual, anime-ul tinde spre stiluri ce pot varia de la artist la artist sau de la studio la studio. Multe elemente stilistice au devenit atît de comune, încît sînt descrise ca fiind un constituent al anime-ului. Totuşi, acest lucru nu înseamnă că toate anime-urile moderne trebuie să aibă un stil artistic strict. În general, cea mai comună formă de desenare a anime-urilor este aceea în care personajele au trăsături fizice exagerate, cum ar fi ochi mari şi păr lung, membre lungi, la care se adaugă bule de dialog cu forme dramatizate, replici eliptice şi onomatopeice, tipografie exclamatorie. Anime tinde, de asemenea, să împrumute multe elemente din manga, inclusiv text în fundal şi panouri.

Dacă ar fi să găsim un corespondent al anime-urilor printre desenele animate din peisajul mioritic, am putea spune că anime-urile de la începutul secolului al XX-lea aduceau cu Mihaela şi Azorel, sau mai bine zis... invers. Pentru cine nu-şi mai aminteşte sau nu mai vrea să o facă, datorită perioadei sumbre în care au fost difuzate, episoadele acestui serial au consacrat-o pe Mihaela, o fetiţă blondă cu fundiţe în păr, care alături de căţeluşul Azorel trece prin tot felul de întîmplări. Se difuzau între „două reluări de la congrese“, iar personajele animate nu aveau voce. Am putea afirma, astfel, că Mihaela este un fel de „manga-anime“ made in Romania, care arată la fel ca o Dacie 1300 lîngă o Toyota. Şi-atunci, mai merită să ne întrebăm de ce ne place Japonia?! 

P.S. În plus, anul acesta, cu ocazia serbării prieteniei dintre Japonia şi ţările dunărene, japonezii ne-au dat şi bani (împrumut) ca să mai construim o magistrală la metrou.

index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?
Frica lui Putin jpeg
La ce e bună literatura
După ce, săptămîni, luni, ani, ai citit o sumedenie de cărţi și de autori, ba chiar o bibliotecă întreagă, încă nu ți s-a aprins becul?
index jpeg 5 webp
Bujorul, zeii greci și familia de’ Medici
Ce ar fi crezut doamna de’ Medici despre asta oare?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Limba lui Dalai Lama. Ce nu-i șade lui bine?
Te împărtășești, bine, nu, nu. Cînd am încercat să le explic grecilor cum e cu „paștile” la români, s-au… crucit!
„Cu bule“ jpeg
A fi paletă
E posibil ca de la asemenea metafore glumețe să se fi extins folosirea lui paletă, atît cu sensul mai general „prost”.
HCorches prel jpg
Premii sau condamnări la tristețe?
Pare că și-ar putea lua zborul în orice clipă, că s-ar putea înălța de la pămînt, așa firavă cum e și plină de emoție.
IMG 8779 jpeg
p 7 White Cube WC jpg
A lua în serios trauma colonialistă a Europei de Est
Cînd e vorba de a construi un asemenea domeniu anti-imperialist, Vestul european are multe de învățat de la Est.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Profesori de neuitat din liceu
Astăzi nu găsesc răspuns la întrebarea dacă, dintre mulții profesori pe care i-am tot avut, o fi fost vreunul mai bun decît el.
image png
Cum peticim ruptura stat-privat
Mai mult, creșterea salariilor în sectorul public din ultimii ani a creat o concurență neloială cu mediul economic.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Te poți desprinde de tehnologie? (2)
Ne putem despărți de tehnologie? Nu. Dar tehnologia ne poate despărți de oameni. Sau măcar încearcă.

Adevarul.ro

image
Carla’s Dreams, criticat dur: „Răutăcios, antipatic, poate lipsit de educație, puțin fals și dezamăgitor”
Realizatorul a fost invitatul emisiunii realizate de Cătălin Măruță în cadrul căreia a acceptat să participe la rubrica „Spui tot sau îți ia gura foc?”.
image
Român păcălit în Turcia cu implanturi de păr. Țeapa este de mii de euro. „Ce scrie pe factură?“
Pățania unui român care s-a dus în Turcia să facă implant de păr a fost povestită pe Facebook de o rudă. Omul a fost înșelat cu mii de euro și acum nu mai știe cum să-și recupereze banii.
image
Boala neurologică rară de care suferă Celine Dion, explicată de un medic. „Transformă oamenii în statui”
Celine Dion a anunțat că și-a anulat actualul turneu mondial din cauza problemelor de sănătate pe care le are. Cântăreața celebră a anunțat la sfârșitul anului trecut că suferă de sindromul „Stiff Person Syndrome”, anulând astfel câteva date din turneul din Las Vegas.

HIstoria.ro

image
Autoportretul lui Vincent van Gogh: strategie de autovalidare?
Vincent van Gogh ajunge la artă târziu, la 28 de ani, după ce eșuase pe calea teologiei și a misionarismului și se consumase în istovitoare crize identitare.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii