Învechita armată a României

Rupert Wolfe-Murray
Publicat în Dilema Veche nr. 252 din 15 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cînd am văzut armata română mărşăluind pe străzile Bucureştiului săptămîna trecută, am realizat brusc cît de perimată e. Fanfara şi uniformele de jandarmi sînt din Franţa secolului al XIX-lea, vocea autoritară din megafoane şi comandanţii cu părul alb - din Rusia Sovietică, iar tancurile de 50 de tone - din Al Doilea Război Mondial. Nici una dintre componentele de mai sus nu este tocmai utilă în faţa ameninţărilor contemporane. În timp ce menirea unei armate depăşite este de a rezista invaziilor teritoriale, o armată modernă reprezintă o unitate flexibilă care poate răspunde imediat ameninţărilor de tot felul. Din păcate, România nu este singura ţară în această situaţie, majoritatea armatelor fiind incapabile să ţină piept pericolelor neprevăzute ale secolului XXI. Bombay este cel mai recent exemplu: cel mai mare oraş al Indiei a fost atacat de terorişti care, timp de peste un an, au pus la cale planul pînă în cel mai mic detaliu, care cunoşteau fiecare colţişor al hotelurilor vizate şi care au reuşit să dezlănţuie un război mediatic între India şi Pakistan. Un general britanic a admis în faţa jurnaliştilor de la Sunday Telegraph că "noi nu am fi făcut faţă" dacă acelaşi atac s-ar fi întîmplat în Londra. Şi sînt o mulţime de alte exemple care demonstrează mai mult decît limpede că armatele perimate sînt mai mult decît inutile. Ţările mici sau sărace nu se pot opune invaziei unor armate puternice, dar cu siguranţă prezenţa unei armate pompoase, cu fanfare şi tancuri poate crea iluzia siguranţei. Se ştie însă ce s-a întîmplat cu armata Libanului, de fiecare dată cînd s-a confruntat cu matahala israeliană, cum a căzut Irakul în faţa americanilor, sau Georgia - în faţa ursului rusesc. Poate ţara care a dat într-adevăr dovadă de inteligenţă este Costa Rica, un mic stat din America Centrală care, în mod rezonabil, a decis cu mulţi ani în urmă că nu are nevoie de o armată. În cazul în care oricare dintre vecinii ei mai mari ar fi decis să atace, singura apărare posibilă ar fi fost să ceară protecţia Statelor Unite. Lucru de altfel adevărat în general, alianţele şi diplomaţia reprezintă singura apărare în faţa celor mari şi tari. Din acest punct de vedere, România se află într-o poziţie bună, în timp ce Georgia, căzînd în capcana întinsă de ruşi şi atacînd prima, şi-a ruinat şansele de a adera vreodată la NATO. Gîndiţi-vă cîţi bani a economisit Costa Rica necheltuindu-i pe tancuri (maşini iniţial create pentru războiul de tranşee în 1915) sau avioane de luptă a căror întreţinere costă atît de mult, încît o ţară mică pur şi simplu nu poate să şi le permită. Echipamentul militar poate fi nemăsurat de scump - un avion de luptă american costă cîteva miliarde de dolari - şi e clar că singurii beneficiari ai acestor tranzacţii sînt cei care obţin procentaje din vînzările lor. Ce nevoie ar avea România de avioane de luptă? Achiziţionarea şi întreţinerea tancurilor şi avioanelor costă neruşinat de mult, în plus acestea sînt mai mult sau mai puţin inutile într-un război adevărat - asta în cazul în care nu eşti una dintre acele armate de top cu resurse pentru hrănirea acestor monştri. Să ne amintim ce s-a întîmplat în primul război din Irak, operaţiunea "Furtună în deşert": se spunea că armata irakiană era una dintre cele mai bune din lume, dotată cu echipament nou rusesc şi avînd zece ani de experienţă în lupta împotriva iranienilor. Experţii preziceau un război îndelungat, care nu a durat decît cîteva zile. Tehnologia americană a decimat diviziile irakiene de tancuri în cîteva ore. A fost un măcel. O armată trebuie să înveţe din fiecare conflict. Unul dintre cele mai interesante evenimente care s-au întîmplat de curînd a fost atacul cibernetic din 2007 asupra Estoniei, în care cele mai importante site-uri estoniene (ale băncilor şi instituţiilor publice) au fost devastate. Deşi conflictul (care a fost imputat ruşilor) a avut loc online, era pentru prima oară cînd un astfel de atac cibernetic avea loc, iar NATO şi-a trimis în ajutor de urgenţă experţii în statul baltic. Mai mult ca sigur că în urma acestei experienţe, NATO a antrenat o generaţie nouă de războinici cibernetici. Multe lecţii se pot învăţa din războaiele fostei Iugoslavii. Unul dintre cele mai interesante exemple a fost bătălia pentru Vukovar, care a avut loc în partea de nord-est a Croaţiei. În Vukovar, croaţii în defensivă, folosind doar lansatoare de rachete şi sistemul de canalizare al oraşului pe post de ascunzătoare, au reuşit să ţină piept săptămîni în şir atacului armatei sîrbeşti, cu sute de moderne tancuri ruseşti în dotare. Dacă nişte tancuri pot fi nimicite de un simplu soldat ascuns într-un canal şi înarmat cu lansatoare de rachete în valoare de cîteva sute de dolari, nu mai bine ar trebui investit banul public în soldatul cu lansatoare de rachete, decît într-un tanc? Procesul de transformare într-o "organizaţie care învaţă" e mult mai greu decît pare. Multe companii private se trudesc "să înveţe din propriile experienţe" şi nu reuşesc. Soluţia este să investeşti în oameni şi să te asiguri că toţi cei care intră în armată au pregătirea, educaţia, resursele şi sprijinul necesare pentru a-şi dezvolta potenţialul. Ar trebui să existe resurse care să permită soldaţilor să studieze, să călătorească, să facă sport în permanenţă, să trăiască în propriile lor case şi să fie trataţi cu mai mult respect. Desigur, toate aceste lucruri costă, însă e singura modalitate de a pregăti o armată modernă. Încă mai există concepţia depăşită potrivit căreia un soldat trebuie să trăiască în tranşee şi să tragă gloanţe peste cîmpie, însă armatele contemporane din NATO nu au nevoie de carne de tun. Au nevoie de oameni care să poată utiliza şi întreţine echipamentul complex din dotarea armatelor mari ale NATO, au nevoie de hackeri reconvertiţi, de lingvişti, şoferi, ingineri, de experţi în observaţie, analiză şi informaţii secrete, comunicare, supravieţuire. De oameni cu o slujbă bine plătită, cărora nici nu le trece prin cap să intre în armată. Aşadar, armata României trebuie să-şi schimbe sistemul de funcţionare şi să găsească un mod de a-i atrage pe aceşti oameni, pentru că aceasta este singura posibilitate de a organiza o apărare cu adevărat serioasă a patriei. Rupert Wolfe Murray e autorul a două cărţi despre forţele NATO în Bosnia. Mai multe informaţii pe blogul său: http://www.productive.ro/blog

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.