Întunericul dintr-o cutie goală, cînd i-ai săltat capacul

Publicat în Dilema Veche nr. 900 din 8 – 14 iulie 2021
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg

...cam așa aș descrie eu reformele arătate de actuala Putere pînă acum.

Pentru că vreau neapărat să citiți un mic fragment din Chesterton și să vă gîndiți la el, voi începe prin a-l reproduce, chiar dacă în ordinea retorică a micului meu articol ar fi fost mai potrivit să-l invoc pe la mijloc. Dar mi-e teamă că unii dintre dumneavoastră, pînă veți avea amabilitatea de a ajunge la mijlocul articolului meu, veți avea deja o părere consolidată despre ce scriu și argumentul lui Chesterton ar avea un efect limitat, izbindu-se de zidul convingerilor deja formate. În plus, e posibil ca pînă la mijlocul articolului să mă refer critic la personaje care s-ar putea întîmpla să vă placă și o să vă enervați atît de tare încît o să opriți lectura, ratînd citatul. Așadar, încep cu el: „Dacă vine vorba de a reforma ceva – ceea ce este exact în opoziție cu a deforma –, există un singur și clar principiu care, probabil, ar putea fi numit un paradox. Să luăm cazul în care ai o lege sau o instituție sau, pentru a simplifica discuția, să zicem că ai un gard sau o poartă construită exact de-a latul unui drum. Genul modern de reformator o abordează vesel spunînd: «Nu-i văd rostul, să eliberăm drumul». Un gen ceva mai inteligent de reformator va face bine să răspundă: «Dacă nu-i vezi rostul, nu te-aș lăsa să eliberezi drumul. Du-te mai întîi și gîndește-te. Apoi, cînd te vei întoarce și îmi vei putea spune ce rost vezi tu acestui gard aici, te-aș putea lăsa să îl distrugi»“. Fragmentul se găsește într-o carte scrisă în 1929 de, cum spuneam, G.K. Chesterton.

De-aici începe o critică a actualității, a forțelor „reformatoare“ din România de azi, așa că iubitorii de USR-PNL și alții asemenea lor ar fi bine să abandoneze textul meu. Dacă citatul de mai sus rămîne cu ei un timp, e foarte bine. Nimic din ce spun eu de-acum încolo nu e la fel de bine spus și, mai ales, nu e la fel de înțelept. Cei care, însă, vor să meargă mai departe cu micul meu text sînt bineveniți să mă însoțească într-o mică meditație despre „reformatorii“ care conduc azi România.

Uluitor pentru noi, cei care am trăit în plină conștiință politică toți anii de după 1990,  cuvîntul „reformă“ pare că trăiește zilele acestea o nouă glorie. Cam ofilită, după părerea mea, dar nu mă îndoiesc că există, mai ales printre cei mai tineri, mai frumoși și mai liberi, oameni care vibrează pur cînd aud pe cîte un politician de tip nou vorbind despre reforme. În general, cerînd să se facă mai repede, să se facă odată, că nu se mai poate! Tocit de retorica politică și politicianistă a ultimilor 30 de ani, cuvîntul „reformă“, bietul de el, ar trebui evitat pentru încă 30 de ani. Concluzia celor 30 de ani de reforme românești este că cei care le fac nu folosesc prea des cuvîntul, iar cei care spun „reformă“ de douăzeci de ori pe zi nu prea le fac. Este o observație care poate servi drept criteriu.

Cum subtilitatea lipsește în general propagandiștilor, dar nu lipsește deloc din realitate, ceea ce nu prea știu gureșii actualei Puteri este că abuzul de „reformă“ evocă oamenilor obișnuiți mai degrabă garanția că nimic nu se va face sau că ceva anapoda se va face sau că haosul hăis-cea continuă – căci asta este experiența lor cu „reformele“. Cînd aud, de pildă, fraza de bază a propagandei useriste: „Electoratul USR e singurul care vrea cu adevărat reforma statului“, vă mărturisesc că mă uit atent la cel care mi-o spune și mă întreb dacă el crede ce spune sau doar repetă mecanic ceva ce i-a intrat în cap și, fără să exercite mult discernămînt, repetă la rîndul lui.

Dl Barna se declara, nu demult, supărat că ritmul reformelor e lent. Dl Cîțu, cocoșește, a spus că ia totul pe barba lui – începem cu ordonanțe de urgență, că nu se mai poate. Dar nici unul nu ne-a explicat în ce anume constau, de fapt, aceste reforme. „Reforme“ înseamnă educația sexuală în școli consecutivă cu ostracizarea curriculară a latinei, desenului sau muzicii (frate, dacă asculți Metallica și-ți place, gata, aia-i muzica, și pentru Metallica nu-i nevoie de oră de muzică la școală)? Păi, nu e bine. „Reforme“ înseamnă desființarea SIIJ? Păi, e mult prea puțin și, poate nu știți, cu totul irelevant pentru cetățenii români (milioane!) care au într-un fel sau altul de-a face cu Justiția și sînt nemulțumiți de ea. Cu sau fără SIIJ, marile, uriașele probleme ale Justiției noastre rămîn neatinse. Cazul SIIJ, că am adus vorba despre el, e emblematic și în alt sens. Cînd pesedeii au făcut-o, au vorbit amplu despre independența magistraților. Mințeau. În realitate, au vrut un instrument cu care să-i timoreze pe procurorii care-i anchetau pe ei. Cînd a venit la putere coaliția USR-PNL, a acționat în perfectă simetrie. Desființarea SIIJ se face exact din același nobil motiv care a înființat-o: tot în numele independenței magistraților. Ipocrizie. În realitate, se urmărește încurajarea procurorilor care anchetează pesedei. Dacă cineva chiar s-ar gîndi la SIIJ în termeni de reformă, ar citi atent pasajul de mai sus, din Chesterton. Și s-ar gîndi ce-i de făcut cu adevărat pentru asigurarea independenței magistraților privind la întreaga (sublinez, întreaga) experiență a Justiției noastre, cu bunele și relele din ea. Revenind, „reforme“ înseamnă înlocuirea șefilor de la RRA, SRTV și Avocatul Poporului (oamenii pesedeului) cu oamenii peneleului și usereului? Nu-i cam meschin? Și cu asta cred că am epuizat cea mai importantă parte a agendei Parlamentului condus de o coaliție reformistă. Cum ziceam, întunericul dintr-o cutie goală...

Într-una din epistolele sale către Luciliu, Seneca spune despre om că este într-o asemenea măsură laș, fricos, slab și degenerat încît e mai degrabă dispus să-i reformeze pe zei decît să se reformeze pe el însuși. Decît să ne ocupăm de noi, nu-i așa că-i mai ușor să ne ciondănim cu Dumnezeu, cu Biserica, cu eroii adevărați și, în general, cu cei mai buni decît noi? Sigur că da. Unde mai pui că ciondăneala asta chiar ne dă iluzia că „luptăm“ și „reformăm“…

Două lucruri am învățat din viața mea civico-politică și primul este să mă uit atent la reformatori, înainte de a mă uita la reformele lor. Nu de alta, dar poți repede să-ți dai seama cîte parale face reforma dacă-l privești atent pe reformator. Și al doilea, că dacă vreau o Românie reformată (și nu deformată!) nu trebuie să aștept oamenii potriviți, că n-avem de unde să-i avem, ci trebuie să aștept momentul potrivit. Singurele reforme veritabile din ultimii 30 de ani s-au făcut – sigur, à la roumaine, cu ipocrizie, corupție, fentat și aburit, cu o bună doză de incompetență și cu oameni mai degrabă nepotriviți – în două momente: în pregătirea și în siajul anului 2007 (intrarea noastră în UE) și în contextul uriașei crize globale din 2009-2011. Atît! În rest, vorbe. Așadar, vreți reforme și nu „reforme“? Așteptați un moment de magnitudinea acestora două și le veți avea. Altfel, ce să zic, uitați-vă la dl viceprim-ministru Barna cum face el reforme și ați înțeles totul...

P.S. Titlul este, evident, preluat din faimosul epitaf improvizat de Păstorel Teodoreanu pentru un inamic al său: „Și sufletul din el, săracul / Spre cer dădu năvală / Ca întunericul dintr-o cutie goală / Cînd i-ai săltat capacul“. Bun epitaf pentru mai toți reformatorii români de ieri, de azi și, nu mă îndoiesc, de mîine...

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.