Întunericul dintr-o cutie goală, cînd i-ai săltat capacul

Publicat în Dilema Veche nr. 900 din 8 – 14 iulie 2021
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg

...cam așa aș descrie eu reformele arătate de actuala Putere pînă acum.

Pentru că vreau neapărat să citiți un mic fragment din Chesterton și să vă gîndiți la el, voi începe prin a-l reproduce, chiar dacă în ordinea retorică a micului meu articol ar fi fost mai potrivit să-l invoc pe la mijloc. Dar mi-e teamă că unii dintre dumneavoastră, pînă veți avea amabilitatea de a ajunge la mijlocul articolului meu, veți avea deja o părere consolidată despre ce scriu și argumentul lui Chesterton ar avea un efect limitat, izbindu-se de zidul convingerilor deja formate. În plus, e posibil ca pînă la mijlocul articolului să mă refer critic la personaje care s-ar putea întîmpla să vă placă și o să vă enervați atît de tare încît o să opriți lectura, ratînd citatul. Așadar, încep cu el: „Dacă vine vorba de a reforma ceva – ceea ce este exact în opoziție cu a deforma –, există un singur și clar principiu care, probabil, ar putea fi numit un paradox. Să luăm cazul în care ai o lege sau o instituție sau, pentru a simplifica discuția, să zicem că ai un gard sau o poartă construită exact de-a latul unui drum. Genul modern de reformator o abordează vesel spunînd: «Nu-i văd rostul, să eliberăm drumul». Un gen ceva mai inteligent de reformator va face bine să răspundă: «Dacă nu-i vezi rostul, nu te-aș lăsa să eliberezi drumul. Du-te mai întîi și gîndește-te. Apoi, cînd te vei întoarce și îmi vei putea spune ce rost vezi tu acestui gard aici, te-aș putea lăsa să îl distrugi»“. Fragmentul se găsește într-o carte scrisă în 1929 de, cum spuneam, G.K. Chesterton.

De-aici începe o critică a actualității, a forțelor „reformatoare“ din România de azi, așa că iubitorii de USR-PNL și alții asemenea lor ar fi bine să abandoneze textul meu. Dacă citatul de mai sus rămîne cu ei un timp, e foarte bine. Nimic din ce spun eu de-acum încolo nu e la fel de bine spus și, mai ales, nu e la fel de înțelept. Cei care, însă, vor să meargă mai departe cu micul meu text sînt bineveniți să mă însoțească într-o mică meditație despre „reformatorii“ care conduc azi România.

Uluitor pentru noi, cei care am trăit în plină conștiință politică toți anii de după 1990,  cuvîntul „reformă“ pare că trăiește zilele acestea o nouă glorie. Cam ofilită, după părerea mea, dar nu mă îndoiesc că există, mai ales printre cei mai tineri, mai frumoși și mai liberi, oameni care vibrează pur cînd aud pe cîte un politician de tip nou vorbind despre reforme. În general, cerînd să se facă mai repede, să se facă odată, că nu se mai poate! Tocit de retorica politică și politicianistă a ultimilor 30 de ani, cuvîntul „reformă“, bietul de el, ar trebui evitat pentru încă 30 de ani. Concluzia celor 30 de ani de reforme românești este că cei care le fac nu folosesc prea des cuvîntul, iar cei care spun „reformă“ de douăzeci de ori pe zi nu prea le fac. Este o observație care poate servi drept criteriu.

Cum subtilitatea lipsește în general propagandiștilor, dar nu lipsește deloc din realitate, ceea ce nu prea știu gureșii actualei Puteri este că abuzul de „reformă“ evocă oamenilor obișnuiți mai degrabă garanția că nimic nu se va face sau că ceva anapoda se va face sau că haosul hăis-cea continuă – căci asta este experiența lor cu „reformele“. Cînd aud, de pildă, fraza de bază a propagandei useriste: „Electoratul USR e singurul care vrea cu adevărat reforma statului“, vă mărturisesc că mă uit atent la cel care mi-o spune și mă întreb dacă el crede ce spune sau doar repetă mecanic ceva ce i-a intrat în cap și, fără să exercite mult discernămînt, repetă la rîndul lui.

Dl Barna se declara, nu demult, supărat că ritmul reformelor e lent. Dl Cîțu, cocoșește, a spus că ia totul pe barba lui – începem cu ordonanțe de urgență, că nu se mai poate. Dar nici unul nu ne-a explicat în ce anume constau, de fapt, aceste reforme. „Reforme“ înseamnă educația sexuală în școli consecutivă cu ostracizarea curriculară a latinei, desenului sau muzicii (frate, dacă asculți Metallica și-ți place, gata, aia-i muzica, și pentru Metallica nu-i nevoie de oră de muzică la școală)? Păi, nu e bine. „Reforme“ înseamnă desființarea SIIJ? Păi, e mult prea puțin și, poate nu știți, cu totul irelevant pentru cetățenii români (milioane!) care au într-un fel sau altul de-a face cu Justiția și sînt nemulțumiți de ea. Cu sau fără SIIJ, marile, uriașele probleme ale Justiției noastre rămîn neatinse. Cazul SIIJ, că am adus vorba despre el, e emblematic și în alt sens. Cînd pesedeii au făcut-o, au vorbit amplu despre independența magistraților. Mințeau. În realitate, au vrut un instrument cu care să-i timoreze pe procurorii care-i anchetau pe ei. Cînd a venit la putere coaliția USR-PNL, a acționat în perfectă simetrie. Desființarea SIIJ se face exact din același nobil motiv care a înființat-o: tot în numele independenței magistraților. Ipocrizie. În realitate, se urmărește încurajarea procurorilor care anchetează pesedei. Dacă cineva chiar s-ar gîndi la SIIJ în termeni de reformă, ar citi atent pasajul de mai sus, din Chesterton. Și s-ar gîndi ce-i de făcut cu adevărat pentru asigurarea independenței magistraților privind la întreaga (sublinez, întreaga) experiență a Justiției noastre, cu bunele și relele din ea. Revenind, „reforme“ înseamnă înlocuirea șefilor de la RRA, SRTV și Avocatul Poporului (oamenii pesedeului) cu oamenii peneleului și usereului? Nu-i cam meschin? Și cu asta cred că am epuizat cea mai importantă parte a agendei Parlamentului condus de o coaliție reformistă. Cum ziceam, întunericul dintr-o cutie goală...

Într-una din epistolele sale către Luciliu, Seneca spune despre om că este într-o asemenea măsură laș, fricos, slab și degenerat încît e mai degrabă dispus să-i reformeze pe zei decît să se reformeze pe el însuși. Decît să ne ocupăm de noi, nu-i așa că-i mai ușor să ne ciondănim cu Dumnezeu, cu Biserica, cu eroii adevărați și, în general, cu cei mai buni decît noi? Sigur că da. Unde mai pui că ciondăneala asta chiar ne dă iluzia că „luptăm“ și „reformăm“…

Două lucruri am învățat din viața mea civico-politică și primul este să mă uit atent la reformatori, înainte de a mă uita la reformele lor. Nu de alta, dar poți repede să-ți dai seama cîte parale face reforma dacă-l privești atent pe reformator. Și al doilea, că dacă vreau o Românie reformată (și nu deformată!) nu trebuie să aștept oamenii potriviți, că n-avem de unde să-i avem, ci trebuie să aștept momentul potrivit. Singurele reforme veritabile din ultimii 30 de ani s-au făcut – sigur, à la roumaine, cu ipocrizie, corupție, fentat și aburit, cu o bună doză de incompetență și cu oameni mai degrabă nepotriviți – în două momente: în pregătirea și în siajul anului 2007 (intrarea noastră în UE) și în contextul uriașei crize globale din 2009-2011. Atît! În rest, vorbe. Așadar, vreți reforme și nu „reforme“? Așteptați un moment de magnitudinea acestora două și le veți avea. Altfel, ce să zic, uitați-vă la dl viceprim-ministru Barna cum face el reforme și ați înțeles totul...

P.S. Titlul este, evident, preluat din faimosul epitaf improvizat de Păstorel Teodoreanu pentru un inamic al său: „Și sufletul din el, săracul / Spre cer dădu năvală / Ca întunericul dintr-o cutie goală / Cînd i-ai săltat capacul“. Bun epitaf pentru mai toți reformatorii români de ieri, de azi și, nu mă îndoiesc, de mîine...

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.