Între spulberare şi implicare

De mai multă vreme, anumite discipline lingvistice (de exemplu, analiza critică a discursului) se ocupă de selecţia – adesea inconştientă – a cuvintelor şi a structurilor gramaticale prin care sînt descrise în discursul public evenimente importante sau întîmplări cotidiene: într-un mod doar aparent neutru, în realitate partizan şi deviant. Relatările jurnalistice conţin adesea filtrări subiective, părtinitoare, mai mult sau mai puţin subtile. Pentru a surprinde lipsa de obiectivitate din presa românească nu e nevoie, de cele mai multe ori, de analize de detaliu şi de interpretări de fineţe; poziţionarea este evidentă, atît în editoriale (în care acuzaţiile la adresa adversarilor sînt dure şi lipsite de echivoc), cît şi în ştiri (unde numeroase etichete lămuritoare, moralizatoare, însoţesc descrierea personajelor şi a acţiunilor). Devierile subiective de la norma etică şi raţională a măsurii egale trec neobservate atunci cînd confirmă prejudecăţile şi preferinţele publicului sau cînd nu ating zone sensibile ale polarizării politice.

În relatarea accidentelor, stilul jurnalistic obişnuieşte să dramatizeze, să exagereze, dintr-o transparentă dorinţă de captare a atenţiei. Reprezentanţii poliţiei folosesc adesea, pentru a descrie faptele şi pe participanţii la ele, verbul a implica: cu adevărat neutru, pentru că nu acuză, nu stabileşte vinovăţii înainte de terminarea cercetărilor. Ştirea transmisă de televiziuni şi ziare nu se mulţumeşte de obicei cu atît, pentru că are nevoie de scenarii violente, cu agresori şi victime: cutare a lovit, a accidentat, a spulberat... Am semnalat altădată clişeizarea verbului a spulbera în descrierea accidentelor rutiere; constat acum că autorii articolelor încep să simtă o anume nevoie de diferenţiere, astfel încît, pe lîngă spulberarea simplă, mai puţin gravă („Un şofer a spulberat pe trecere o femeie care traversa regulamentar (…) «Femeia era conştientă, se văita de dureri», a povestit un martor“, bzi.ro, 15.02.2013) a apărut şi spulberarea mortală („Închisoare pentru şoferul care în 2010 a spulberat mortal două persoane la Budai“, bzi.ro, 23.02. 2013). Proiectată pe fundalul hiperbolei generalizate, orice rezervă, orice formulare prudentă devine fatalmente suspectă: dacă un şofer loveşte cu o maşină puternică un biciclist şi e prezentat de jurnalişti doar ca „implicat în accident“, favorizarea este evidentă.

Un accident recent (din fericire, nu foarte grav) ilustrează destul de bine semnele lingvistice ale relatării părtinitoare: titlurile atenuează gradul de posibilă vinovăţie al unei persoane, prin preferinţa lexicală pentru neutra implicare („P., implicată într-un accident rutier“), dar şi prin construcţia gramaticală: victima devine subiectul unei propoziţii pasive, din care agentul a fost cu totul omis: „Un scuterist a fost rănit şi transportat la spital“ (rtv.ro). Între cele două propoziţii alăturate nu se stabileşte explicit nici o legătură de cauzalitate: „P., implicată într-un accident rutier. Un scuterist a fost rănit“ (antena3.ro). Rolul de agresor îi revine, cel mult, maşinii în care şoferul se afla ca din întîmplare: „Maşina în care se afla P. a rănit un scuterist“ (realitatea.net). Percepţia agentului şi a vinovăţiei e atenuată şi prin nominalizare, prin înlocuirea verbelor cu staticele nume de acţiune: „a fost o problemă de neacordare de prioritate“ (rtv.ro).

Alte relatări prezintă cîte o versiune detaliată a faptelor, din perspective total opuse. Ziarul sau postul de televiziune tinde să îmbrăţişeze scenariul preferat. Vinovat e scuterul: „Ea stătea pe loc ca să acorde prioritate şi un scuter a intrat în ea“ (prosport.ro); „Duminică după-amiaza, un scuter aparţinînd unei pizzerii s-a tamponat de maşina lui P. » (romanialibera.ro); „Autoturismul (…) a fost lovit uşor, duminică, de un scuter în timp ce aştepta la o intersecţie din cartierul bucureştean Floreasca, pentru a acorda prioritate“ (adevarul.ro). Vinovată e maşina: „P. a lovit cu maşina un bărbat care conducea un scuter. Din primele cercetări, se pare că sportiva nu a acordat prioritate intr-o intersecţie“ (a1.ro); „P. conducea o maşină şi a ieşit de pe o străduţă laterală, fără a se asigura, în Calea Floreasca, din Capitală, lovind un scuter“ (gandul.info).

Şi mai evidentă e părtinirea în prezentarea daunelor (prin intermediul martorilor): mai grave – „victima, în stare de conştienţă, prezenta contuzii la cap şi la picioare, şi, după ce a primit îngrijiri medicale, a fost transportată la spital pentru investigaţii suplimentare“ (jurnalul.ro) – sau cu totul minimalizate, pînă la caricatură: „tînărul s-a ridicat de jos, a început să meargă, şchiopăta puţin. A făcut cîteva exerciţii, parcă era gimnast, n-a mai avut nimic“ (stirileprotv.ro).

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).