Între șobolani și patrioți
Zdrobitoarea majoritate a mass-media din România depinde de „finanțările“ care vin de la partidele aflate la putere. TVR a fost întotdeauna dependentă și folosită de clasa politică. Cele mai importante televiziuni de știri au fost conduse sau controlate de foști politicieni sau securiști. „Mogulii“ de presă au devenit incredibil de bogați din afaceri cu statul, afaceri mediate de oamenii politici aflați la putere. Cei mai cunoscuți dintre „moguli“ au jucat roluri extrem de importante în PSD sau în coalițiile controlate de PSD.
Majoritatea jurnaliștilor au lucrat pentru oameni corupți și toxici. O parte a lor au făcut compromisuri catastrofale pentru a deveni faimoși și bogați. Dan Diaconescu a fost un model de invidiat. Vedetele de la televizor s-au specializat în pupincurism, linșaj sau șantaj mediatic. Urmașii lui Dan Diaconescu – Mihai Gâdea, Mircea Badea și Victor Ciutacu – au devenit modelele de succes pentru alte zeci de doritori de glorie și mulți bani. Toți dispuși să trăiască fără problemele generate de deținerea unei coloane vertebrale.
Explozia rețelelor de socializare și a accesului la Internet a dus la dispariția unei bune părți a presei și automat la scăderea dramatică a salariilor și a predictibilității locului de muncă pentru jurnaliști. Cinstea, onoarea, deontologia au devenit, în viziunea multor proprietari de publicații, probleme și nu calități. O mare parte a jurnaliștilor adevărați s-au reprofilat.
Relațiile cu oameni extrem de dubioși, dar foarte bine poziționați politic, cum ar fi Gabriel Oprea, Marian Vanghelie, Liviu Dragnea, Sebastian Ghiță, Dan Voiculescu, Marian Oprișan, Cozmin Gușă, Darius Vâlcov și nu numai au fost și sînt o condiție absolut necesară pentru a deveni sau rămîne vedetă la televiziunile de știri.
Succesul lor nu are adesea nici o legătură cu jurnalismul, ci cu relațiile de rubedenie/prietenie sau cu abilitatea de a satisface cerințele patronilor lor politici sau de a genera scandal.
Avem o serie de cazuri aproape incredibile – doamna Gabriela Firea, doamna Lavinia Șandru și, mai recent, domnul Rareș Bogdan și, de ce nu, domnul Mălin Bot sînt probabil cele mai bune exemple. Consultanțele politice ale domnului Bogdan Chirieac, legăturile de afaceri dintre domnul Mugur Ciuvică și rudele domnului Dan Voiculescu, relațiile indirecte dintre TelDrum și Radu Tudor s-au dovedit a fi foarte profitabile.
Jurnaliștii cinstiți sînt, în aceste condiții, din ce în ce mai puțini și mai săraci. A face jurnalism onest pare, nu arareori, o dovadă de prostie.
Scandalul și manipularea sînt rețeta cîștigătoare a liderilor de audiență pe sectorul de știri – România TV și Antena 3. B1 TV și Realitatea TV copiază acum și ele ceea ce a funcționat atît de bine la OTV și acum la trusturile domnilor Ghiță și Voiculescu. O serie de jurnaliști extrem de agresivi și „flexibili“ au devenit vedete.
În jur de 50 de oameni sînt folosiți ca paneliști de toate aceste televiziuni de știri. Marea lor majoritate sînt oameni cu un trecut „tulbure“, fiind strîns legați de interesele financiare sau politice ale patronilor de presă.
Publicațiile și televiziunile independente sînt puține și depind de vînzările/audiența pe care o au. Scandalul și gafele sînt mult mai eficiente financiar decît articolele sau reportajele bine documentate, capabile să educe sau să informeze corect publicul. Digi24 a concediat o mare parte a puținilor jurnaliști onești care mai erau acolo.
România este polarizată. Cu cît lucrurile sînt mai simple, cu atît sînt mai convingătoare pentru un public care a fost „educat“ să gîndească în extreme de alb și negru, extreme care au favorizat clasa politică actuală.
Într-o societate educată să gîndească critic și nu să răspundă emoțional, discursul paranoic al domnului Dragnea ar fi inutil. Dorința de a cîștiga voturi prin împărțirea societății românești folosind etichete iresponsabile de tip șobolani versus patrioți ar fi fost catastrofală din punct de vedere electoral. Din păcate, PSD stă în sondaje undeva la peste 30%.
Partidele politice vechi au promovat și ele același tip de discurs polarizant. Discursul fostului președinte Traian Băsescu nu se deosebește fundamental de discursul domnului Dragnea. Discursul domnului Ludovic Orban nu este nici el foarte diferit.
Guvernarea este un lucru deosebit de complex și nu de puține ori ceea ce este, logic, cea mai bună soluție e imposibil de aplicat pentru că nu are sprijinul popular. Marea majoritate a românilor știu foarte puțin despre cum funcționează statul și lucrul acesta este în avantajul actual al politicienilor noștri.
Discuțiile complexe și informate despre politică sînt plictisitoare și nu fac audiență. Obișnuiți cu o retorică agresivă, simplistă și manipulatoare emotional, mulți consideră plictisitor discursul logic menit să explice în detaliu situația foarte complexă în care ne aflăm.
Despre posibile soluții, într-un articol viitor.
Foto: Cosmin Bumbuț
