Întîlnire cu „liderul iubit“
Madeleine Albright: „Odată ajunsă la casa de protocol a președintelui, mi s-a spus să stau pe un covor de un verde aprins, în fața unei picturi murale imense ce înfățișa o furtună pe mare. Kim [Kim Jong-il, liderul Coreei de Nord, 1994-2011] a intrat purtînd obișnuitul său costum kaki. M-a salutat ridicîndu-și ambele mîini și afișînd un zîmbet larg. Purtam tocuri, lucru valabil și pentru el, astfel că eram cam de aceeași înălțime. Nu am putut să nu observ o cameră de luat vederi a nord-coreenilor care trebuie să fi datat din anii ’50.“
Călătoria secretarului de stat american Madeleine Albright din anul 2000 la Phenian (redată în memoriile sale), care pregătea o viitoare vizită în același loc a președintelui Bill Clinton, avea ca temă centrală programul nuclear nord-coreean. În 1998, Coreea de Nord testase o rachetă numită „Taepo Dang“, care avea potențialul să atingă solul american, dacă era dezvoltată.
Aceeași rachetă pe care doamna Albright avea să o vadă spre seară, după întîlnirea de la casa de protocol a președintelui nord-coreean. Pe ecran. Mai exact, în cadrul unui spectacol pe stadion, special organizat pentru șefa diplomației americane. Imediat după proiectarea imaginii cu racheta „Taepo Dang“ lansată spre cerul est-asiatic, Kim Jong-il s-a aplecat către Madeleine Albright și, prin intermediul interpretului, i-a spus: „A fost prima noastră lansare a unei rachete – și ultima“.
Acest angajament informal avea să îi fie confirmat secretarului de stat Albright a doua zi de către președintele Kim, care a fost de acord ca toate discuțiile dintre ei să fie făcute publice. Experți în domeniu din ambele părți urmau să se întîlnească în zilele următoare pentru a stabili detaliile. Coreea de Nord era de acord să adere la regimul multinațional al Controlului Tehnologiei Rachetelor (dacă și vecinul de la sud ar fi făcut același lucru) și era de acord cu interdicția propusă asupra exporturilor de rachete, cu o condiție: să existe compensații. Mai erau și alte cerințe din partea americană, precum acceptarea publică din partea Coreei de Nord a trupelor americane în Peninsula Coreeană.
Vizita președintelui Bill Clinton la Phenian urma, teoretic, să consolideze și să concretizeze acordul dintre cele două țări. Doar că, pe fondul negocierilor foarte confuze cauzate de criza din Orientul Mijlociu dintre israelieni și palestinieni, Casa Albă a tot amînat vizita în cauză. Pînă într-o zi de ianuarie a anului 2001, cînd Bill Clinton și-a terminat mandatul.
În vara anului 2002, cînd noua administrație Bush părea gata să reia negocierile, exploatînd breșa diplomatică deschisă anterior, Coreea de Nord dobîndise deja capacitatea de a începe un program de îmbogățire a uraniului. A urmat o degradare în etape a situației, cu urmările pe care le știm astăzi.
Cu ce camere video l-or înregistra nord-coreenii pe președintele Donald Trump?
Foto: wikimedia commons
