Înghiţitul broaştelor
În discursul public actual se recurge destul de des la o expresie necuprinsă în dicţionarele noastre, dar suficient de transparentă: politicieni, comentatori şi alegători evocă tot mai des actul de a înghiţi o broască. Metafora e uşor accesibilă (se referă la o situaţie sau la o sarcină extrem de neplăcută, pe care cineva şi-o asumă), dar şi destul de şocantă, pentru că actul presupus de analogie nu pare să aibă justificări culinare, plasîndu-se (în concreteţea sa perceptuală) într-un registru al comicului absurd. Expresia există în engleză („swallowing a/the frog“) şi o versiune a sa a fost chiar aleasă ca metaforă-cheie pentru un îndreptar al tehnicilor de organizare eficientă, de înfruntare a situaţiilor dificile şi inevitabile, prin dezobişnuire de amînarea la nesfîrşit (Brian Tracy, Eat that frog!, 2008). Internetul atestă existenţa expresiei în ebraică şi e posibil să existe corespondente în multe alte limbi; sînt citate diferite aforisme care evocă, în viaţa cotidiană şi în cea politică, mîncatul de broaşte ca reţetă a compromisului necesar. În franceza colocvială, o expresie aparent echivalentă, înregistrată de dicţionare (manger sau bouffer la grenouille) are cu totul alt sens: „a cheltui banii altora, a fura“ (în acest caz, broasca – denumire a puşculiţei – fiind o metonimie pentru banii comuni).
În spaţiul public românesc, expresia nu e fixată; variaţiile descrierii metaforice includ adesea elemente agravante (broască rîioasă, broscoi) şi permit alunecarea analogică spre noi hiperbole: „se zice că pentru a fi politician trebuie să fii capabil să înghiţi o broască“ (romanialibera.ro); „înghite în fiecare zi un broscoi rîios“ (mediafax.ro); „S.V. a înghiţit broasca rîioasă“ (EZ, 11.10.2010), „UE a înghiţit broasca rîioasă“ (forum.realitatea.net), „politicianul ajunge la maturitate atunci cînd, după ce mănîncă o broască rîioasă, găseşte puterea să mai ceară una“ (catalinivan.ro); „el a spus (...) că poate înghiţi o broască, dar nu va putea niciodată să înghită un porc“ (hotnews.ro). Citatele din politică sînt cele mai numeroase, dar imaginea apare şi în alte contexte: „Viaţa lui Marino e ca o broască greu de înghiţit“ (bucurestiivechisinoi).
Chiar dacă înghiţitul broaştelor apare în basme şi în snoave, metafora pare să fie, în română, una modernă, poate chiar imitată după alte limbi. În expresiile româneşti vechi şi populare, broasca avea alte atribute şi alte atribuţii, metaforizînd poziţia ghemuită (a se face broască la pămînt), puţinătatea unor eforturi (pînă la genunchiul broaştei), absenţa unor avantaje (plin de noroc ca broasca de păr) sau consecinţele negative ale consumului de apă (a face broaşte în pîntece/burtă). Înghiţitul, în schimb, e o metaforă conceptuală (şi probabil universală, întemeiată biologic şi antropologic) a acceptării unei situaţii. În expresiile populare şi colocviale româneşti, lucrurile care se înghit sînt mai puţin şocante decît broasca: hapul (în franceză – avaler la pilule), găluşca, gutuia, sarmaua, aghiasma (în zicala „vrei, nu vrei, bea Grigore aghiasmă“).
Desigur, expresiile enumerate nu au exact aceeaşi semnificaţie cu metafora înghiţirii broaştei: în genere, ele prezintă acţiunea nedorită şi inevitabilă ca impusă din exterior, iar obiectele de înghiţit sînt comestibile şi chiar (în cazul hapului sau al aghiasmei) benefice. Profesorul Stelian Dumistrăcel a explicat în detaliu evoluţiile semantice şi formale – prin elipsă şi analogie – ale expresiilor a înghiţi găluşca (fierbinte), a înghiţi hapul (amar), a înghiţi gutuia etc. (Pînă-n pînzele albe. Dicţionar de expresii româneşti, 2001: 158-162, 190-191). În prezent, variantele mai frecvente (cele în care apar hapul, găluşca şi sarmaua) circulă cu două semnificaţii principale: se referă la acceptarea răbdătoare a unei neplăceri, dar şi la efectul unei păcăleli, la situaţia de victimă a unei minciuni, a unei înşelătorii. În prima categorie intră exemple de tipul: „a înghiţit hapul cel amar şi l-a desemnat“ (crisana.ro); „a declarat, joi, întrebat fiind cu ce va continua descentralizarea, că «asta este o găluşcă mare, se înghite greu»“ (mediafax.ro); „Timpul şi puterea vindecă rănile; (...) democraţii au înghiţit găluşca amînării europarlamentarelor“ (stiri.kappa.ro). Din a doua categorie sînt exemple ca: „Miştoacă diversiunea... Cu siguranţă că fraierii au şi înghiţit hapul“ (jupanu.ro); „Cum a înghiţit postul de ştiri (...), pe nemestecate, o găluşcă de presă“ (reportervirtual.ro); „cînd mă gîndesc cîţi naivi au înghiţit sarmaua cu schimbarea“ (stiri.botosani.ro) etc.
Broasca, în schimb, e înghiţită deliberat, prin acţiune proprie, asumată, declarată. Frecvenţa acţiunii şi nota burlescă a metaforei pot contribui la fixarea expresiei în limbă.
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti.