Începuturi (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 716 din 9-15 noiembrie 2017
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Singura jucărie pe care mi-o amintesc e o trăsură cu cai, care funcţiona cu baterii. În mod sigur mi-o imaginez mult mai mare şi mai frumoasă decît era. Oricum am stricat-o repede, curios fiind să văd cum funcţionează. Am primit-o de ziua mea de la naşă mea, o colegă de-ale mamei. Îmi amintesc că eram la Geta şi pentru prima dată m-au lăsat să fac focul în soba din camera unde dormeam. Felul în care trosneau bucăţile de lemne şi culoarea jarului au rămas în capul meu legate solid de ierni frumoase cu mîncare din plin şi vise multe şi bune.

Am trei poze, toate haioase, de la grădiniţă. Una, cu o colegă de grupă, nemţoaică, mai mare cu un cap decît mine şi cu un deficit vizibil de pigmentaţie a pielii, pe care eu îl compensez cu brio. Alta e o poză de grup cu toţi piticii. Şi în asta sînt cel mai negru. Şi ultima e de la o serbare la care am fost rege şi sînt îmbrăcat în mod potrivit pentru rol, avînd o coroană de hîrtie pe cap şi o capă făcută rapid dintr-o draperie mai veche. Peste vreo 30 şi ceva de ani, la un prînz memorabil cu fostul şi actualul rege Cioabă, nu m-am putut abţine şi am zis că în mod sigur şi eu aş putea să zic că am legitimitatea de a pretinde că sînt regele romilor din Caransebeş şi că am şi o poză prin care pot dovedi asta. Gluma nu a fost deloc apreciată, dar oricum nu am avut nicicînd vreo afinitate pentru liderii etniei.

Copil fiind, m-am îndrăgostit lulea de Suzana, lucru care, brusc, a făcut grădiniţa interesantă. Dovada că eram îndrăgostit de ea era că îmi împărţeam dulciurile. Întrebat de ce îmi place de Suzana, am răspuns că are buzele roşii ca merele. Mama considera că declaraţia asta mi-a marcat solid viitorul de „intelectual care scrie la un ziar din Bucureşti“. Ce-i drept, pînă acum cîţiva ani, cînd nu scriam nicăieri, declaraţia era o dovadă a trecutului meu de curvar dedicat. Suzana este prima fată pe care am ţinut-o de mînă. Avea părul creţ şi ochii albaştri. Îi plăcea funda mea roşie de la gît. Avea multe jucării frumoase, incluzînd şi un Lego albastru. Am făcut o casă frumuşică şi am pus lîngă ea trăsura cu cai. La vremea aia, în Caransebeş nimănui nu părea să îi pese că eu eram ţigan. Mutarea la Craiova avea să contribuie dramatic la eliminarea ambiguităţilor etnice specifice Banatului.

Nu îmi amintesc să fi fost trist cu adevărat, în afara zilei cînd raţa mea favorită a fost tăiată şi oferită ca supă şi carne pe varză. I-am urît în ziua aia cu spume pe toţi adulţii din jurul meu. Mi-a trecut relativ repede, căci Karol, unchiu-miu neamţ, mi-a făcut o undiţă şi m-a învăţat să pescuiesc la Timiş.

Am învăţat să mă ţin cu disperare de coama unui cal la trei ani. Nu că aş fi vrut, dar Nini m-a pus pe Reta, o iapă frumoasă, şi mi-a dat drumul prin sat, că doar gena călăritului şi a alcoolismului nu lipsea nici unui bărbat din neam. Îmi amintesc mirosul Retei şi, din cînd în cînd, încă o visez. Îmi plăcea tare mult la Budrea, în ciuda faptului că nu exista curent electric şi că bunica trăia într-o casă care era pe jumătate bordei. Dormeam pe cuptor şi eram un mic prinţ. E drept că eram săraci lipiţi, dar asta nu conta deloc în măsurarea fericirii mele.

Căratul apei cu cobiliţa de la fîntînile din vale, mersul cu vacile la păscut, plimbatul cu Reta sau cu carul cu boi al lui Nini, zbeguiala cu caprele, verii şi vecinii, mîncatul a orice era prin grădini şi datul cu nailonul pe dealuri pînă mă durea curul mai rău decît cînd o călăream pe Reta fără şa sînt toate amintiri pe care nu le-aş schimba pe nimic.

Vară-mea ieşea la prins porumbei sub oală, porumbei pe care Geta îi gătea rapid, spre disperarea mea. Vara, cînd nu eram la Budrea, stăteam la Timiş toată ziua sub protecţia lui Vili, un puşti rom obez, care avea grijă de mine şi mare frică de Geta. Ea, ca orice antreprenor serios, fura tot ce putea de la uzina de prelucrare a lemnului din Balta şi aducea şi resturile de mîncare de la cantină, resturi cu care creştea în fiecare an doi-trei porci. Mama era, în viziunea Getei, o sclifosită fraieră care nici nu fura de la serviciu şi nici nu primea „atenţiile“ pe care orice altă asistentă le cerea cu mult tupeu.

Mutarea la Craiova la 6 ani a fost un şoc, dar nu a reuşit în nici un fel să îmi afecteze gradul de fericire. Vor trece încă vreo cîţiva ani buni pînă cînd o să consider că nu sînt cel mai fericit puşti de pe pămînt.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.