Începem şi noi să facem haz de necaz

Gail KLIGMAN
Publicat în Dilema Veche nr. 697 din 29 iunie – 5 iulie 2017
Începem şi noi să facem haz de necaz jpeg

Este profesor în cadrul Departamentului de Sociologie de la Universitatea din California, Los Angeles. Gail Kligman a predat antropologie la Universitatea din Chicago și Universitatea din Texas, Austin. A fost, de asemenea, profesor invitat la catedra de Studii Românești „Ion Rațiu“ de la Universitatea din Georgetown. Preocupările sale științifice includ antropologia culturală și etnologia, îndeosebi în spațiul central și est-european. În anii ’70 și ’80 a făcut numeroase stagii de documentare și cercetare în România, mai ales în Maramureș. A continuat cercetările și după 1990. Legătura ei profundă cu spațiul studiat a făcut ca, în 1998, să devină cetățean de onoare al comunei Ieud. La sfîrșitul lunii mai a.c., i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj. Cu această ocazie, Gail Kligman a ținut un discurs a cărui parte finală ne face plăcere să o aducem sub ochii dumneavoastră. Prof. Kligman se referă în acest fragment la una dintre cercetările pe care le-a făcut în țara noastră după 1990, dedicată colectivizării din anii comunismului, evidențiind o neașteptată relevanță a acestor cercetări pentru modul în care înțelege situația de azi din țara ei, Statele Unite ale Americii. (S. V.)

Ţăranii sub asediu: colectivizarea agriculturii în România, 1948 1962 a continuat demersul meu de a înţelege comunismul românesc sub forma unei etnografii istorice a statului. Pentru că de multă vreme îmi doream să fac un proiect împreună cu Katherine Verdery, colega şi prietena mea apropiată, am organizat împreună o echipă internaţională, multidisciplinară şi multigeneraţională de 19 cercetători pentru a studia perioada iniţială a colectivizării. (…)

Echipa noastră a acoperit o arie largă de localităţi, ceea ce ne-a permis să abordăm cîteva dintre problemele ridicate în legătură cu cercetarea calitativă, precum variația şi reprezentativitatea. Majoritatea membrilor echipei noastre au făcut cercetări de istorie orală şi de arhivă, care au amîndouă limitările lor. Istoriile orale suferă efectele trecerii timpului şi ale distorsiunilor memoriei; interviurile erau retrospective şi, în plus, influenţate de climatul politic şi cultural în care au fost -luate, cînd a spune ceva pozitiv despre perioada comunistă nu era deloc la modă. Originile sociale ale fiecărei persoane şi etapa de viaţă în care se afla îi influenţau experienţele de viaţă, posibilităţile care i se deschideau şi amintirile. Cei care pierduseră sau suferiseră cel mai mult ne-au relatat, de obicei, poveştile cele mai detaliate; multora dintre cei care fuseseră abuzaţi fizic sau torturaţi, amintirile le fuseseră imprimate definitiv în corp, „în-corporate“, ca să spunem aşa.

Documentele de arhivă n-au fost mai puţin problematice. Am avut acces la arhivele locale, regionale şi naţionale, ca şi la dosarele CNSAS, doar în mod nesistematic. Documentele trebuiau citite cu un ochi critic, atent la distorsiunile şi chiar falsificările grosolane produse de partid şi de Securitate. Fără a cunoaşte contextul în care au fost produse aceste documente şi relaţiile sociale şi de putere din spatele lor, nu se poate obţine o înţelegere nuanţată a ceea ce s-a întîmplat atunci. (…)

Aș vrea să menţionez aici cîteva „amintiri“ metodologice din timpul propriilor mele cercetări pentru proiect, ca să vă faceţi o idee despre genul de surprize şi de probleme cu care fiecare dintre participanţi s-a confruntat într-un fel sau altul. În dosarele penale din arhiva CNSAS am găsit o schemă, concepută de Securitatea din zonă, a rezistenţei anticomuniste, a grupurilor teroriste care operaseră în satele din Valea Izei. Lista de nume m a ajutat foarte mult; mă îndoiesc că am fi aflat altfel de persoanele înscrise acolo, pe care apoi, în majoritate, dacă se mai aflau în viaţă, le-am şi intervievat. Tot în arhivă am găsit confirmarea uciderii unui bărbat pe ai cărui copii îi cunoşteam şi care fusese împuşcat în spate şi omorît de Securitate. În statisticile despre „teroriştii“ din Ieud, bărbatul acesta este menţionat ca „dispărut“, nu „mort“ (ca alţii de pe lista respectivă). Aceasta este o problemă de interpretare. Categoria „dispăruţilor“ e notorie în regimurile autoritare – Argentina, de exemplu; eticheta „dispărut“ şterge sau ascunde crima motivată politic. (…)

Este, fireşte, foarte plăcut pentru mine să ştiu că rezultatele cercetărilor mele în România sînt folosite la cursuri aici şi în alte ţări şi că, pe măsură ce accesul la materialele de arhivă s-a lărgit, cercetători tineri au preluat munca mea pentru a o duce mai departe şi a oferi o înţelegere mai profundă a acestor fenomene. Mai puţin m-am gîndit, recunosc, la modul cum munca mea din România ar putea într-o zi să influenţeze felul în care înţeleg ceea ce se întîmplă în Statele Unite. Ca o notă personală, am învăţat foarte multe, de pildă, de la ieudeni, în particular din atitudinea lor profund umanistă faţă de moarte. Iar înainte de 1989 eram revoltată de compatrioţii mei americani care nu-şi exercitau dreptul de vot, dar care se grăbeau să condamne regimurile comuniste unde oamenii nu puteau vota liber. Această atitudine era – şi rămîne pînă astăzi – o ipocrizie care mi se pare inacceptabilă şi care compromite în mod fundamental practicile democratice.

La alegerile noastre prezidenţiale din noiembrie 2016, numai 58% din americanii cu drept de vot şi-au exprimat opinia. Rezultatul a schimbat dramatic climatul politic. Cu fiecare zi care trece, nu mai ştim la ce să ne aşteptăm. N-aş fi crezut să aud vreodată din gura unui preşedinte al Statelor Unite că „mass-media“, şi anume presa liberă, „este duşmanul poporului american!“ (afirmaţie făcută în data de 17 februarie anul acesta). Noi am scris mult despre duşmani ai poporului român, căci categoria „duşmanilor“ este des folosită în discursurile liderilor autoritari. Dar la noi?! Domnul preşedinte incită şi la „lupta de clasă“ – într-o versiune originală a lui, nu prea coerent formulată, în care el este singurul care-i poate salva pe cei uitaţi de procesele globalizării. Printre duşmanii lui se numără o serie de politicieni care populează „mlaştina“ capitalei noastre, plus musulmani, imigranţi, mai ales cei fără documente, şi oricine nu gîndeşte ca el. În politica noastră au apărut din nou demascările şi denunţurile (ele au mai fost practicate în perioada McCarthy, 1947-1956). Ca şi „geniul din Carpaţi“ şi alţi atotcunoscători (de pildă, Kim Jong Un), actualul preşedinte american declara el însuşi că este cel mai deştept, ştie mai bine ca alţii şi n-are nevoie de consilieri specialişti. Promisiunile lui sînt contrazise de date ştiinţifice, care, pentru el, sînt numai „fapte alternative“. Recent, l-am văzut înconjurat de mineri bucuroşi, care aşteptau redeschiderea minelor, aşa cum le-a promis. Merge în fabrici, făcînd tot feluri de promisiuni, dar şi cu ameninţări în acelaşi timp. Mi-e greu să nu mă gîndesc la fotografii asemănătoare publicate în Scînteia, mai demult, ori la diferenţa dintre declaraţiile lui şi realitatea trăită de oameni, la marele decalaj care a caracterizat comunicarea oficială în „epoca de aur“. Azi, unii membri ai familiei lui au ajuns la putere fără să aibă deloc pregătirea necesară – spre deosebire, de pildă, de membri ai clanurilor Kennedy sau Bush. Asta îmi aminteşte de PCR – echivalent nu numai cu „pile, cunoştinţe şi relaţii“, ci şi cu „Petrescu, Ceauşescu şi rudele“ (Petrescu fiind numele de fată al doamnei). Noi n-avem, din păcate, această echivalenţă între litere, nume şi semnificaţiile lor, însă nepotismul şi conflictele etice înfloresc la Casa Albă.

Numai faptul că ne putem gîndi la astfel de paralele este şocant! În mod clar, sistemul nostru are 241 de ani în care instituţiile democratice s au consolidat. Şi foarte mulţi cetăţeni sînt mobilizaţi, sfera publică este revigorată. Totuşi, guvernul nostru este disfuncţional; ca şi în Europa, efectele globalizării şi ale neoliberalismului, combinate cu promovarea drepturilor pentru demnitatea identităţii diversilor grupuri sociale, au contribuit la apariţia unor diviziuni şi tensiuni în societate. Nu intenţionez să fac aici o analiză pe larg a politicii noastre. Însă este prima oară de cînd vin în România cînd descopăr că lucruri pe care le-am constatat aici au anumite similitudini cu ceea ce se petrece acum la noi, similitudini care recunosc că mă tulbură profund. Şi, pentru prima oară în viaţă, văd că începem şi noi să facem haz de necaz.

În încheiere, va reamintesc că iniţial n am avut intenţia să vin în România, dar am venit şi, cum se zice, restul e istorie – istoria mea profesională şi personală, şi nu numai aici, ci şi la Los Angeles, unde locuiesc. Cînd am cunoscut-o pe doctoriţa mea de familie, am aflat că este de origine română. Cum e posibil ca, într-o metropolă imensă cum este Los Angeles-ul (cu o populaţie estimată între 13 şi 16 milioane de locuitori), să ajung tocmai la ea? Şi lucruri de felul acesta mi se întîmplă destul de des. După atîţia ani, România şi românii fac parte din viaţa mea şi se pare că vor face parte întotdeauna.

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.