Împotmoliri
La sfîrşitul lui noiembrie, în sat era zăpadă cu noroi. Drumurile erau desfundate. O Dacie-papuc patina încercînd să iasă din nişte şleauri adînci. Nu reuşea să facă decît un fel de balans: în sus şi înapoi în jos, cu roţile în noroiul adînc. Un sătean privea revoltat: "Au venit ăştia, domnule, de la Bucureşti, să-şi bage maşinile pe-aici. Păi, astea-s drumuri din care abia dacă mai ieşi cu tractorul!". Apare alt sătean cu o sticlă în mînă: "Să vină Gogu cu tractorul, să-l scoată!". De după deal vine şi preotul ţinîndu-şi sutana cu mîna, să nu se murdărească de noroi: "E Călin cu Aro pe drum, vine să-l tracteze, dar a făcut şi el nu ştiu ce pană. Trebuie scos ăsta că încurcă drumul şi n-o să poată să treacă oamenii ăia care vin cu crucea". "Ce cruce, părinte?" "A luâ Ţinteanu, ce, parcă nu ştii!" O femeie de după un gard se bagă şi ea în vorbă: "Mai bine înham eu calul şi pe loc ţi-l trag". "Ce să tragi, femeie, poate dacă era măgar!" - zice primul ţăran. "Are măgarul mai multă putere să tragă maşina aia, decît un cal?" Ţăranul cu sticla mustăceşte: "Traaaage măgarul, că-i la deal. Calul nu merge la deal". "Măgarul are patru ori patru şi la deal" - zice şi primul. "Cinci ori patru, eu mă închin la puterea măgarilor. M-a învăţat tata de mic să respect măgarul." "Ca pe orice animal care munceşte." "Şi chiar dacă nu munceşte... ce, adică porcul n-are partea lui de la Dumnezeu? Ai văzut ce porc mare avea Gogu, l-a tăiat ieri?!" "L-a tăiat de-acum?" - întreabă femeia. "Păi, da, că era prea mare şi mînca prea mult. Dacă-l ţineau pînă la Crăciun, îi sărăcea de tot." Apare Călin cu Aro, leagă Dacia şi începe s-o tragă în sens invers faţă de cum îi recomandă întreaga asistenţă adunată la acea răscruce. Reuşeşte s-o scoată. Se dă jos şi-şi aprinde o ţigară. Trage din ea înfoiat. "Ce-mi spuneţi mie, bre? Am şcoala de şoferi profesionişti, am toate categoriile şi niciodată nu m-am pierdut la volan. Dacă făceam ce-mi ziceaţi voi, eram şi eu acuma în balta aia şi nu ne mai scotea nimeni." Apare altă Dacie, tot papuc, cu patru oameni sobri în ea. Vor să meargă exact pe unde se împotmolise şi cealaltă. Toţi le fac semn că nu se poate pe-acolo. "Ba, merge - zice şoferul pe geamul deschis - am mai trecut eu prin locuri aşa." Începe să urce panta noroioasă, în huruitul motorului ambalat la maximum. Ajunge sus, începe să coboare şi rămîne blocat în aceleaşi şleauri. "O să încep să iau bani, la proştii ăştia" - zice Călin. "Deşi cred că din partea asta nu mai pot să fac nici eu nimic. Şi nu putem s-o împingem nici înapoi." "Poate trebuie chemat Gogu!" - propune iarăşi omul cu sticla. "Sau să aduc eu calul?" - intervine iar şi femeia care stă sprijinită cu coatele pe gard. Din vîrful dealului se aude vocea preotului: "Aduceţi crucea pe jos că aşteaptă oamenii!". "Dacă dai jos crucea din maşină, se uşurează şi n-o mai scoţi deloc" - zice unul din ţărani. "Aia oricum nu mai iese singură de acolo" - zice altul. "Hai să scoatem crucea că-i mai importantă. Dar de ce nu trimite părintele muncitorii să ne ajute?" "Hai, c-o luăm noi... hopa, aşa!" Şi cinci bărbaţi scot, poticnindu-se, crucea de marmură, din Dacie. Picioarele le sînt înfundate în noroi pînă la glezne...
