Imaginea negativă a discursului politic

Publicat în Dilema Veche nr. 613 din 12-18 noiembrie 2015
„Cu bule“ jpeg

De mai mulţi ani am tot propus unor serii succesive de studenţi cursuri şi seminare de analiză a discursului politic. Obiectul de studiu mi s-a părut avantajos din mai multe puncte de vedere: e un tip de text contemporan, simplu în aparenţă, dar asupra căruia se poate exersa cu folos o lectură atentă, pentru a descoperi ambiguităţi, sensuri implicite, contradicţii, schimbări de puncte de vedere sau de destinatar. Evident, în acest caz noţiunea de discurs are şi sensul curent, din limba comună, dar şi unul mai larg, putîndu-se referi la orice tip de mesaj – verbal şi chiar vizual – produs în spaţiul public: de la cuvîntările propriu-zise la dezbaterile televizate, la articolele de publicistică politică, la sloganurile şi afişele electorale. Discursurile şi dezbaterile politice sînt în vremea noastră şi ocazii de exersare a retoricii: cu tot ce are aceasta bun sau rău, dar în primul rînd ca formă democratică de încercare de rezolvare a conflictelor. Multă vreme, retorica nu a mai fost exersată în şcolile noastre; de două decenii lucrurile s-au schimbat, dar nu în egală măsură pretutindeni. Analiza unor discursuri poate fi utilă chiar cînd acestea nu sînt modele de reuşită retorică, ci doar colecţii de abateri, abuzuri şi pseudo-argumente.

Un avantaj practic al studiului acestui tip de discurs este faptul că textele sînt la îndemînă, din abundenţă, în formă electronică, ceea ce permite adunarea şi compararea unui material bogat, inclusiv cu metode statistice. În cazul dezbaterilor noastre parlamentare, site-ul oficial pune la dispoziţie toate lucrările Senatului şi ale Camerei Deputaţilor (începînd din 1996); de mai mulţi ani, transcrierile (pe vremuri publicate doar de o serie a Monitorului Oficial) sînt însoţite şi de înregistrări video. Dezbaterile româneşti sînt uşor de comparat cu cele din alte ţări, care pun la fel în circulaţie şi la dispoziţia publicului materialele parlamentare, şi desigur şi cu înregistrările din Parlamentul European. Mai complicat se dovedeşte studiul altor tipuri de texte politice: discursurile politicienilor – şefi de partide, prim-miniştri, preşedinţi – şi afişele electorale dispar fără urmă din spaţiul Internetului odată cu schimbarea persoanelor din funcţiile respective şi la puţin timp după încheierea campaniilor. Discursul politic se dovedeşte astfel a fi, în mod surprinzător, extrem de efemer, volatil.  

Există şi dezavantaje didactice în studiul discursului politic: unul dintre acestea este riscul de a plictisi auditoriul prin repetitivitatea, clişeizarea şi monotonia caracteristice obiectului investigat. Nu e uşor să găseşti discursuri sclipitoare, surprinzătoare, pline de idei, care să stimuleze interesul cititorului şi să îndemne la discuţii. Există şi un alt pericol: adesea, cercetătorul discursului politic nu este perfect neutru, are propriile preferinţe şi idiosincrasii, simpatizează cu unele partide sau persoane şi resimte o diferenţă de valori şi viziune faţă de altele. Preferinţele se percep în analize, în atitudinea cercetătorului mult mai dispus să treacă cu vederea excesele taberei simpatice şi să le înfiereze pe cele ale taberei dinainte stigmatizate. Contradicţia etică de a vorbi despre manipulare practicînd o critică partizană îi pîndeşte pe mulţi; de altfel, o direcţie de cercetare altfel foarte interesantă şi complexă, analiza critică a discursului, se dovedeşte adesea excesiv de subiectivă, impunîndu-şi autoritar propriile valori prin asumarea rolului de a „educa“ cititorul manipulabil.    

Echilibrînd laturile pozitive şi negative ale unui asemenea obiect de studiu, am constatat, de-a lungul anilor, schimbări semnificative în reacţia studenţilor. La început, domina curiozitatea faţă de textele preluate din realitatea imediată, din experienţa cotidiană: a te ocupa de discursul politic şi de cel al publicităţii era în contrast cu o îndelungată practică şcolară care privilegia literatura, textele înzestrate cu prestigiu. Între timp, cred că s-a ajuns la o saturaţie:  lipsa de complexitate a discursurilor utilitare, oricît de ingenioase, nu mai aduce foarte multe surprize nici cercetătorului, nici învăţăcelului. A crescut însă mai ales sentimentul de respingere în bloc, atitudinea de la început negativă faţă de un tip de discurs căruia nu i se mai acordă nici o şansă. Discursul politic e tot mai mult perceput ca mincinos, manipulator, inutil, ridicol, ca vorbărie goală – ceea ce se vede, de altfel, în manifestaţiile şi sloganurile din ultimele zile. Cauzele sînt evidente: la defectele inerente discursului politic în genere şi celui contemporan în special, corupt pretutindeni de obsesia accesibilităţii, a comunicării cu un număr cît mai mare de votanţi – clişeizare, simplificare, emoţionalitate –, se adaugă în cazul românesc defecte specifice: mai multă agresivitate, un caracter mai pronunţat colocvial-argotic, dar mai ales mai multă iresponsabilitate, manifestată în contraziceri, inconsecvenţe, discursuri evanescente, dedublări de identităţi. S-a mizat mult pe lipsa de memorie publică: cel insultat s‑a aliat cu insultătorul, iar acuzaţiile faţă de adversar nu s-au mai testat în cazul propriei tabere, după ajungerea la putere. Cum se vede azi, nu s-au înscris în memorie toate cazurile particulare, dar s-a sedimentat o imagine negativă. Care, de prisos să o mai spunem, e un lucru cît se poate de periculos. Pentru că discursul politic ar trebui să fie perceput şi ca unul necesar bunei funcţionări a societăţii, care ne reprezintă şi în a cărui desfăşurare retorică recunoaştem idei şi valori.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Jobul plătit cu 500 de lei pe zi, dar refuzat de mulți în România. „În Italia se dau doar 40 de euro pentru asta”
România e printre țările cu cele mai mici salarii din UE, însă există și slujbe bine plătite, la care însă nimeni nu se înghesuie. Spre exemplu, există oameni dispuși să-și plătească angajatul cu 500 de lei pe zi, însă nu au întotdeauna pe cine.
image
Cum a ajuns un bărbat să fie sechestrat timp de 7 zile într-un club de masaj erotic din Centrul Vechi al Capitalei
O inedită metodă de înșelăciune a fost pusă în practică în Centrul Vechi al Capitalei, iar victimă a căzut un bărbat. Individul tras pe sfoară a fost privat de libertate timp de șapte zile și ținut într-un club de masaj erotic din Centrul Vechi.
image
Românii din diaspora îi acuză pe cei din țară că au votat greșit: „Pe câți bănuți v-ați vândut?” VIDEO
O româncă stabilită în Germania și-a exprimat frustrarea și indignarea față de rezultatele alegerilor din 9 iunie, într-un videoclip postat pe TikTok, devenind rapid viral pe rețelele sociale. Femeia critică dur alegerea concetățenilor săi.

HIstoria.ro

image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.