Identități vulnerabile

Publicat în Dilema Veche nr. 932 din 17 – 23 februarie 2022
O mare invenție – contractul social jpeg

Emmanuel de Las Cases, cel care l-a admirat atît de mult pe Napoleon încît l-a urmat în exil pe insula Sfînta Elena, a consemnat în Memorialul său că acesta dorise să construiască un sistem juridic european și să introducă o monedă europeană. Fidelitatea lui Las Cases față de adevăr a fost însă pusă sub semnul întrebării. Nu se va ști niciodată care dintre mărturisirile și ideile atribuite lui Napoleon au aparținut cu adevărat acestuia și care au fost contribuțiile memorialistului la ridicarea unui piedestal pentru posteritate. Dacă i-am da crezare, împăratul ar fi urmărit nici mai mult, nici mai puțin decît crearea unei Europe unite, afirmînd că „Europa nu ar fi… altceva decît un singur popor și toată lumea, oriunde ar merge, s-ar regăsi într-o patrie comună”. Cîteva decenii mai tîrziu, în august 1849, în Salle de Sainte Cécile din Paris, la al doilea din cele patru congrese organizate de mișcarea pacifistă internațională în perioada 1848-1851, Victor Hugo, președintele întrunirii, a reluat această idee, pe care o vedea însă realizată nu prin forța armelor, ci prin voința liberă a statelor europene care urmau să se unească într-o Republică Europeană, denumită și Statele Unite ale Europei sau Comunitatea Europeană. Nu este întîmplătoare întîlnirea unui om al armelor cu un om al literelor într-o idee comună, e drept, cu exprimări diferite. Înainte de a fi unită economic și politic, Europa trebuia să fie o comunitate culturală. Secolul al XIX-lea a debutat cu eșecul proiectului napoleonian de a unifica Europa pe cale militară și a continuat cu operele scriitorilor, muzicienilor și pictorilor care au creat o comunitate culturală europeană. A fost o epocă a sincronizării curentelor și a canoanelor literare și artistice fără precedent, facilitate în bună măsură de rețeaua de căi ferate care, în cîteva decenii, a acoperit întregul continent, precum și de progresul tehnic al industriei editoriale și tipografice, care a permis tipărirea cărților, a partiturilor și a reproducerilor după opere de artă în tiraje de masă. Granițele lingvistice erau depășite de ritmul accelerat al traducerilor din limbile cu circulație restrînsă în cele de mare răspîndire (mai ales în franceză, dar și în engleză și germană). Sentimentul unei identități culturale comune a devenit tot mai răspîndit de-a lungul și de-a latul Europei, mai ales în partea cosmopolită a mediilor literare și artistice.

Ca reacție față de această identitate culturală europeană s-a construit, în același secol, un mozaic de identități naționale. Catalizatorul unificării a fost descompus de fermentul dezbinării. Fenomenul a fost tot de natură culturală. Promotorii formelor organice ale naționalismului, cu elemente exclusiviste sau chiar agresive, au fost tot filozofii, scriitorii și artiștii veacului al XIX-lea. Autohtoniști, narodnici, antisemiți, xenofobi, rasiști, panslaviști, pangermaniști, etniciști și poporaniști au intrat în competiție pentru a glorifica calitățile și virtuțile unui popor sau ale altuia. În mod paradoxal, aceste identități naționale se întemeiau pe clișee și canoane culturale comune, care circulau peste granițe nu pentru a unifica, ci pentru a dezbina. Identitatea unei națiuni nu era opusă doar identității europene, ci și celorlalte identități naționale. Această contrapunere a avut, în partea a doua a secolului al XIX-lea, un efect din ce în ce mai vizibil: potențialul pacifist al identității culturale comune a Europei a fost subminat în mod sistematic de potențialul conflictual al identităților culturale naționale. Fenomene culturale în esența lor, aceste două procese de construcție identitară au rămas într-un oarecare echilibru pînă la începutul secolului XX. Primul Război Mondial a rupt în mod tragic acest echilibru, potențialul conflictual al identităților culturale naționale explodînd în cel mai mare conflict militar dintre cele cunoscute pînă atunci în istorie. Reconstrucția politică a Europei pe temei național la sfîrșitul acestui război a fost dublată de încercarea de a regăsi valorile comune ale identității europene. Fără a fi la fel de utopică precum mișcarea pacifistă de la mijlocul veacului anterior, această încercare a eșuat și ea în absența unor formule instituționale puternice clădite pe temeiul valorilor comune. Urmarea a fost dezastruoasă. Potențialul conflictual al identităților naționale a crescut prin potențialul conflictual al identităților de clasă, astfel încît prima jumătate a secolului XX a fost scena unei competiții tragice între violența izvorîtă din ura de rasă și violența izvorîtă din ura de clasă. Filozofia, literatura, muzica și artele plastice au fost mobilizate și încorporate ca instrumente de propagandă și manipulare fie în ideologia totalitarismului comunist, fie în ideologia totalitarismului nazist. Valorile care alcătuiau identitatea culturală europeană au fost pur și simplu dinamitate. Rezultatul s-a măsurat în zeci de milioane de victime.

Nu întîmplător s-a spus că din 1914 și pînă în 1989 în Europa s-a desfășurat un război civil permanent, cauzat de tensiunile identitare, naționale sau de clasă. Totuși, după al Doilea Război Mondial, s-au regenerat resursele pacifiste ale identității culturale europene, mai întîi în Occident, iar apoi, după implozia totalitarismului comunist, și în Est. Pe temeiul acestei identități culturale a fost clădită mai întîi o uniune vamală și economică, iar apoi o uniune politică. Materialul de construcție al acestei uniuni a fost dreptul natural. O experiență bimilenară, începută cu antichitatea romană și continuată pînă astăzi, pune în lumină forța unificatoare a acestei resurse, culturale și normative, în aceeași măsură. Uniunea Europeană se întemeiază pe o identitate culturală comună, a fost proiectată de juriști (mai ales de profesorii de drept din marile universități europene) și a fost construită de oameni politici și de juriști cu voință puternică și clarviziune. Identitatea culturală europeană a fost împlinită astfel într-o identitate juridică și instituțională, din ce în ce mai profundă și mai amplă.

Rezistența în timp a Uniunii Europene, în contextul competiției globale tot mai dure, depinde însă nu numai de această identitate culturală, juridică și instituțională, ci și de identitățile naționale ale statelor membre. Dacă avem ceva de învățat din istoria secolului XX este că echilibrul dintre identitatea europeană și identitățile naționale rămîne ideea cea mai generoasă. Contrapunerea acestor două categorii de identități le face pe toate vulnerabile. Poate că înțelegerea cea mai corectă a raportului dintre ele se va produce atunci cînd fiecare națiune din Uniunea Europeană va înțelege că propria sa identitate include componenta europeană, iar identitatea europeană include toate componentele naționale. Fără această înțelegere, tensiunile care există astăzi între instituțiile europene și cele naționale, mai ales cele dintre Curtea de Justiție a Uniunii Europene și Curțile Constituționale, precum și cele dintre Curțile Constituționale și celelalte Curți naționale vor face tot mai vulnerabile identitatea europeană și identitățile naționale. Iar discursul populist, demagogic și intolerant se va amplifica tot mai mult.

Valeriu Stoica este avocat și profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din București.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.