Identități vulnerabile

Publicat în Dilema Veche nr. 932 din 17 – 23 februarie 2022
O mare invenție – contractul social jpeg

Emmanuel de Las Cases, cel care l-a admirat atît de mult pe Napoleon încît l-a urmat în exil pe insula Sfînta Elena, a consemnat în Memorialul său că acesta dorise să construiască un sistem juridic european și să introducă o monedă europeană. Fidelitatea lui Las Cases față de adevăr a fost însă pusă sub semnul întrebării. Nu se va ști niciodată care dintre mărturisirile și ideile atribuite lui Napoleon au aparținut cu adevărat acestuia și care au fost contribuțiile memorialistului la ridicarea unui piedestal pentru posteritate. Dacă i-am da crezare, împăratul ar fi urmărit nici mai mult, nici mai puțin decît crearea unei Europe unite, afirmînd că „Europa nu ar fi… altceva decît un singur popor și toată lumea, oriunde ar merge, s-ar regăsi într-o patrie comună”. Cîteva decenii mai tîrziu, în august 1849, în Salle de Sainte Cécile din Paris, la al doilea din cele patru congrese organizate de mișcarea pacifistă internațională în perioada 1848-1851, Victor Hugo, președintele întrunirii, a reluat această idee, pe care o vedea însă realizată nu prin forța armelor, ci prin voința liberă a statelor europene care urmau să se unească într-o Republică Europeană, denumită și Statele Unite ale Europei sau Comunitatea Europeană. Nu este întîmplătoare întîlnirea unui om al armelor cu un om al literelor într-o idee comună, e drept, cu exprimări diferite. Înainte de a fi unită economic și politic, Europa trebuia să fie o comunitate culturală. Secolul al XIX-lea a debutat cu eșecul proiectului napoleonian de a unifica Europa pe cale militară și a continuat cu operele scriitorilor, muzicienilor și pictorilor care au creat o comunitate culturală europeană. A fost o epocă a sincronizării curentelor și a canoanelor literare și artistice fără precedent, facilitate în bună măsură de rețeaua de căi ferate care, în cîteva decenii, a acoperit întregul continent, precum și de progresul tehnic al industriei editoriale și tipografice, care a permis tipărirea cărților, a partiturilor și a reproducerilor după opere de artă în tiraje de masă. Granițele lingvistice erau depășite de ritmul accelerat al traducerilor din limbile cu circulație restrînsă în cele de mare răspîndire (mai ales în franceză, dar și în engleză și germană). Sentimentul unei identități culturale comune a devenit tot mai răspîndit de-a lungul și de-a latul Europei, mai ales în partea cosmopolită a mediilor literare și artistice.

Ca reacție față de această identitate culturală europeană s-a construit, în același secol, un mozaic de identități naționale. Catalizatorul unificării a fost descompus de fermentul dezbinării. Fenomenul a fost tot de natură culturală. Promotorii formelor organice ale naționalismului, cu elemente exclusiviste sau chiar agresive, au fost tot filozofii, scriitorii și artiștii veacului al XIX-lea. Autohtoniști, narodnici, antisemiți, xenofobi, rasiști, panslaviști, pangermaniști, etniciști și poporaniști au intrat în competiție pentru a glorifica calitățile și virtuțile unui popor sau ale altuia. În mod paradoxal, aceste identități naționale se întemeiau pe clișee și canoane culturale comune, care circulau peste granițe nu pentru a unifica, ci pentru a dezbina. Identitatea unei națiuni nu era opusă doar identității europene, ci și celorlalte identități naționale. Această contrapunere a avut, în partea a doua a secolului al XIX-lea, un efect din ce în ce mai vizibil: potențialul pacifist al identității culturale comune a Europei a fost subminat în mod sistematic de potențialul conflictual al identităților culturale naționale. Fenomene culturale în esența lor, aceste două procese de construcție identitară au rămas într-un oarecare echilibru pînă la începutul secolului XX. Primul Război Mondial a rupt în mod tragic acest echilibru, potențialul conflictual al identităților culturale naționale explodînd în cel mai mare conflict militar dintre cele cunoscute pînă atunci în istorie. Reconstrucția politică a Europei pe temei național la sfîrșitul acestui război a fost dublată de încercarea de a regăsi valorile comune ale identității europene. Fără a fi la fel de utopică precum mișcarea pacifistă de la mijlocul veacului anterior, această încercare a eșuat și ea în absența unor formule instituționale puternice clădite pe temeiul valorilor comune. Urmarea a fost dezastruoasă. Potențialul conflictual al identităților naționale a crescut prin potențialul conflictual al identităților de clasă, astfel încît prima jumătate a secolului XX a fost scena unei competiții tragice între violența izvorîtă din ura de rasă și violența izvorîtă din ura de clasă. Filozofia, literatura, muzica și artele plastice au fost mobilizate și încorporate ca instrumente de propagandă și manipulare fie în ideologia totalitarismului comunist, fie în ideologia totalitarismului nazist. Valorile care alcătuiau identitatea culturală europeană au fost pur și simplu dinamitate. Rezultatul s-a măsurat în zeci de milioane de victime.

Nu întîmplător s-a spus că din 1914 și pînă în 1989 în Europa s-a desfășurat un război civil permanent, cauzat de tensiunile identitare, naționale sau de clasă. Totuși, după al Doilea Război Mondial, s-au regenerat resursele pacifiste ale identității culturale europene, mai întîi în Occident, iar apoi, după implozia totalitarismului comunist, și în Est. Pe temeiul acestei identități culturale a fost clădită mai întîi o uniune vamală și economică, iar apoi o uniune politică. Materialul de construcție al acestei uniuni a fost dreptul natural. O experiență bimilenară, începută cu antichitatea romană și continuată pînă astăzi, pune în lumină forța unificatoare a acestei resurse, culturale și normative, în aceeași măsură. Uniunea Europeană se întemeiază pe o identitate culturală comună, a fost proiectată de juriști (mai ales de profesorii de drept din marile universități europene) și a fost construită de oameni politici și de juriști cu voință puternică și clarviziune. Identitatea culturală europeană a fost împlinită astfel într-o identitate juridică și instituțională, din ce în ce mai profundă și mai amplă.

Rezistența în timp a Uniunii Europene, în contextul competiției globale tot mai dure, depinde însă nu numai de această identitate culturală, juridică și instituțională, ci și de identitățile naționale ale statelor membre. Dacă avem ceva de învățat din istoria secolului XX este că echilibrul dintre identitatea europeană și identitățile naționale rămîne ideea cea mai generoasă. Contrapunerea acestor două categorii de identități le face pe toate vulnerabile. Poate că înțelegerea cea mai corectă a raportului dintre ele se va produce atunci cînd fiecare națiune din Uniunea Europeană va înțelege că propria sa identitate include componenta europeană, iar identitatea europeană include toate componentele naționale. Fără această înțelegere, tensiunile care există astăzi între instituțiile europene și cele naționale, mai ales cele dintre Curtea de Justiție a Uniunii Europene și Curțile Constituționale, precum și cele dintre Curțile Constituționale și celelalte Curți naționale vor face tot mai vulnerabile identitatea europeană și identitățile naționale. Iar discursul populist, demagogic și intolerant se va amplifica tot mai mult.

Valeriu Stoica este avocat și profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din București.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.