Havel, azi

Publicat în Dilema Veche nr. 969 din 3 noiembrie – 9 noiembrie 2022
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg

Cînd profesoara Dana Jalobeanu m-a invitat la Cafeneaua Filozofică, pe care o organizează de cîțiva ani cu regularitate, să discutăm despre Václav Havel (tema suna incitat, „Havel și haosul lumii contemporane”), am acceptat pe loc. Pe de o parte, memoria lui Havel este încă vie pentru mine și nu am încetat niciodată să aflu tot mai multe despre el și să mă gîndesc la el. A fost, pentru generația mea, nu doar un mit -  cum a ajuns să fie de altfel, pentru multă lume începînd cu anii 1970 și, cred, este încă și astăzi -, ci un vis. Un vis neîmplinit. Am trăit, tînăr, vremea în care românii cu oarecari deprinderi intelectuale se întrebau obsesiv: „de ce nu avem un Havel al nostru?”. Astăzi, cred că întrebarea aceasta sună ridicol într-o anumită măsură, poate pentru că cel mai potrivit răspuns ce s-ar putea da, după 30 de ani de postcomunism, este: „De-aia”. Dar imediat după 1990, întrebarea era pusă cu pasiune. Am putut citi ani la rînd comparații între „școala lui Patočka”  și „școala lui Noica”, despre ce trebuiau să facă intelectualii (și, bineînțeles, ai noștri nu făcuseră), despre civism și instinctul libertății – în fine, lamentații cu panaș cultural. Mitul Havel le arăta românilor de după 1990 cît de precari sînt. Am internalizat puternic acel sentiment și, ca să parafrazez chiar o vorbă de-a lui, Havel a fost „modelul și durerea mea” în materie politică (el a spus despre Germania, în contextul unui anevoios efort de normalizare a relațiilor dintre cele două țări după 1991, că este „modelul și durerea Cehoslovaciei”). Aș fi vrut să avem pe cineva ca el și m-a durut că n-am avut. 

Gîndindu-mă, însă, la tema propusă, citind și recitind pentru a mă pregăti, mi-am dat seama că Havel ar fi fost ca nuca-n perete în Europa de azi. Întîi, pentru că omul era inclasabil după puțina noastră minte de azi. Dacă te-ai fi luat după ecologismul lui și după susținerea activă pe care o dădea cam oricărei forme de civism, ai fi zis că simpatizează cu stînga progresistă. Dar dacă ai fi băgat de seamă genul de critică pe care o face modernității, gîndirea lui geopolitică (parțial) huntingtoniană, credința sa în necesitatea recuplării omului contemporan la o ordine metafizică, superioară sau neîncrederea lui în sistemul democrației reprezentative (era un adept al democrației directe), ai fi zis că e mai degrabă un om de dreapta. Unii recenți care bat cîmpii Facebook-ului ar fi putut foarte bine să-l considere un populist care susține războaiele imperialiste (a susținut puternic implicarea Americii în războaiele din fosta Iugoslavie și invazia americană în Irak din 2003) în timp ce alții, tot din aceeași făină, l-ar fi putut acuza, dimpotrivă, că e un elitist arogant, un burghez bogat și egoist. 

În al doilea rînd, Havel ar fi fost imposibil astăzi pentru că genul lui nu se mai poartă. Havel a fost un om politic căruia nu i-a plăcut să fie om politic. Împins pînă în cea mai înaltă funcție în Cehoslovacia (1990 – 1992) și apoi în Cehia (1993 – 2003) de o conjunctură într-o asemenea măsură irepetabilă încît nu poți să nu te gîndești la destin, Havel a fost un președinte impecabil pentru țara lui, mai ales pentru că a refuzat să fie un om politic în sensul european al timpului. A devenit președinte nu pentru că a cîștigat alegeri, ci pentru că un anumit prestigiu dobîndit în anii de dizidență anti-comunistă (o dizidență mai ales morală și, de aceea, radicală) l-a împins spre culmi politice. El a meritat să fie președinte și de aceea Parlamentul l-a ales președinte (chiar dacă, a doua oară, cu doar 7 voturi în plus); nu a meritat să fie președinte pentru că a fost ales de Parlament. Destinul lui, despre care Milan Kundera afirma că a fost, de fapt, „capodopera lui Havel”, s-a impus peste orice joc politic. Iată un paradox cu care Europa nu s-a mai întîlnit de atunci încoace.

Relevanța lui Havel astăzi, însă, e imensă. Poate că oamenii l-au cam uitat, dar istoria îl readuce în prim-plan. Dacă în timpul vieții lumea îl admira, acum lumea trebuie să-i și mulțumească. Rolul său în extinderea NATO spre Est chiar a fost determinant. Istoria consemnează că totul s-a decis în aprilie 1993, cînd președintele Clinton a avut la Casa Albă discuții succesive cu Václav Havel (pe 20 aprilie) și cu Lech Wałęsa (pe 21 aprilie). În acel moment, cam toți politicienii și specialiștii americani pledau pentru desființarea NATO. În mintea lor, Rusia se îmblînzise și urma să fie parte a unui amplu și stabil aranjament de securitate care urma să cuprindă toate țările din Europa. Mărturiile celor din jurul președintelui Clinton spun că și el înclina spre această viziune deși astăzi, în interviuri tîrzii, soțul lui Hillary spune că, dimpotrivă, era încă din 1992 de partea ideii că Rusia va rămîne o amenințare și că NATO avea încă un rol de jucat. În fine, știți cum e, viețile noastre nu sînt ce am trăit, ci ce ne amintim că am trăit. Cert este că atunci, în 1993, Havel a pledat convingător pentru lărgirea NATO spre Est în conversația pe care a avut-o cu un Clinton cel puțin dubitativ. A doua zi, cu stilul lui dintr-o bucată, Wałęsa a făcut același lucru. Clinton l-a întrebat pe polonez dacă nu cumva s-a înțeles dinainte cu omologul lui ceh să-i spună același lucru. Wałęsa a recunoscut pe loc: da, se coordonase cu Havel și, dacă ei doi căzuseră de acord, însemna că asta e de făcut. Acela a fost momentul decisiv. Atunci a început președintele american să se gîndească serios că e bine să nu dizolve NATO ci, dimpotrivă, că e bine să extindă Alianța dîndu-i un rol încă și mai bine profilat în asigurarea securității transatlantice. Mai departe, istoria a curs cum știm. 

Cînd vedem ce face Putin astăzi și ne simțim, cît de cît, în siguranță e bine să știm: lui Havel și lui Wałęsa trebuie să le mulțumim. Astfel, frustrarea noastră că n-am avut un Havel poate fi, cît de cît , potolită de gîndul că, măcar, cehii l-au avut și, cumva, iată, ne-a profitat și nouă. Istoria mare – la care, de altfel, Havel era foarte atent – nu va nota neapărat că România s-a împotmolit singură cu Iliescu și Vadim un deceniu și jumătate sau că și-a livrat o speranță care a murit repede (Emil Constantinescu). Istoria va nota că România a intrat în NATO și apoi în UE, care au devenit structuri suficient de puternice ca să o primească chiar dacă rătăcise drumul și pentru că, după 1990, în inima Europei, la Praga, Václav Havel a fost președinte. 

În 1993, Václav Havel a inaugurat un monument dedicat lui Tomáš Masaryk cu următoarele cuvinte: „Ne-am îngropat ca națiune cînd am încetat să mai vrem să trăim o viață măreață.” Cam asta e de spus fiecărei națiuni mici. Dacă Havel ar fi fost un politician ca toți ceilalți,  n-ar fi îndrăznit să se înfățișeze președintelui american cu asemenea proiecte –  în contra trendului washingtonian. Politicianul de țară mică azi, din România, de pildă, întîi se interesează cum bate vîntul prin Washington și apoi, dacă are curajul, maximum de curaj, va propune îmbujorat ceva exact în direcția vîntului. Cam cum aud că au făcut alde Ciucă și Aurescu, spunînd europarlamentarilor români să nu zică nimic despre refuzul Olandei de a accepta România ca parte a aranjamentului Schengen – „Liniște, capul jos, să nu-i supărăm, să nu cumva să ziceți ceva, lasă-i să ne refuze, mai vedem noi”! De-aia zic, ce bine (și pentru noi) că a existat un Havel – admirabil om politic care nu a vrut să fie om politic și care, tocmai de aceea, s-a comportat ca un om onest, responsabil și atît. 

Dar, dacă un Havel e imposibil astăzi, nu e mai puțin adevărat că un Havel chiar ne lipsește. Așa cum lipsea României în 1990, lipsește Europei în 2022.  Cum zic, nici o națiune europeană, cu atît mai puțin Uniunea Europeană la vîrful ei, nu ar mai putea avea un lider politic cum a fost el. Cum se face că avem nevoie de cineva, dar nici nu-l putem primi? Nu e de mirare, e însăși condiția umană. Și, mă grăbesc să precizez, că această incapacitate în care am ajuns e în detrimentul nostru. Ne-ar prinde bine un lider politic care ia ideile în serios. Ne-ar prinde bine un lider politic care readuce creativitatea politică printre virtuțile unui om politic. Ne-ar prinde bine un lider politic care vede clar moral și simte că miza istoriei nu e nici economică, nici militară, că sferele de influență sînt o tîmpenie confuză și că sferele culturale contează, că importantă e onestitatea și că libertatea este inacceptabilă în afara umanismului. Ne-ar prinde cu atît mai bine Havel, cu cît ne e imposibil să îl avem astăzi.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

camasialtita
Greșelile intenționate de pe iile cusute de femeile de pe vremuri. „Știau să-și pună acest semn al bunului simț”
Ia cu altiță se află pe lista patrimoniului UNESCO. Demersul de includere a acestei cămăși în patrimoniul UNESCO a fost pornit în comun de specialiști din România și Republica Moldova.
nava de croaziera Viking Polaris Foto AFP jpg
O americancă a fost ucisă la bordul unui vas de croazieră, după ce vaporul a fost lovit de un val răzleț
O turistă a fost ucisă și alți patru pasageri au fost răniți după ce un un val răzleț (de tip rogue, n.r.) a lovit un vas de croazieră cu destinația Antarctica, a anunțat compania de turism Viking.
vin fiert shutterstock 1207175692 jpg
Rețeta unui delicios vin fiert, cea mai populară băutură iarna. Ingrediente care îl fac senzațional
Băut în cantități moderate, vinul roșu se transformă în leac natural. Iarna, consumat fiert, acționează eficient împotriva răcelilor datorită resveratrolului, o substanță care are proprietăţi inflamatorii.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.