Hagi şi haremul
Face Hagi ordine în fotbalul românesc (sau e nevoie de nişte femei care nu ştiu să dribleze, dar se pricep la ordine şi curăţenie)?
Gică, de care unii rîdeau pe la începuturi cînd mai încurca gramatica română cu cea aromână, le-a dat acum mutarea în plic, cu subiect şi predicat. Cartoforilor şi şpriţarilor din fotbalul românesc, regele proletar le-a dat cu sec. Cum să salvezi fotbalul românesc după model occidental, în cîteva puncte simple şi o rigoare financiară care a lăsat o linişte de gheaţă.
Comisiile care lucrau lucrativ cu cazurile de jucători neplătiţi, le rezolvau sau amînau după cum săreau la cap fotbaliştii, antrenorii sau patronii (evident, patronii aveau detenta mai bună). Nu s-a mai auzit un diftong de cînd Hagi a trîntit cu zgomot pe masa Ligii reforma structurală a unui bazar dunărean. Probabil că se va duce pe apa sîmbetei. Din care Copos, sărmanul, încearcă să se salveze precum baronul Münchausen, trăgîndu-se de păr. Şi ar fi chiar în pericol să reuşească, dacă ar mai avea. Păr. Aşa, o soluţie à la Barbara Berlusconi, care a intrat cu nurii ei corporatişti în haremul de fotbalo-manechine slim fit ai tăticului, ar putea fi fiica superlicenţiată a faimosului patron. Adică a celui care, invers decît la începuturile lui catodice, a adus fotbalişti întregi şi i-a făcut fărîme. Deci, da... femeile în fotbal sînt o soluţie. Sînt proaspete, hotărîte, competente şi au un mare atu: nu ştiu să dribleze. Noi, taţii, fraţii, amanţii lor am rătăcit şi mingea, şi poarta, şi soarta – de la atîtea şerpuiri.
