Habarnismul
Chiar riscăm o apocalipsă fotbalistică din motive financiare?
Riscăm doar să rămînem fără nişte cetăţeni care au crezut că pot muta fotbaliştii din colo încoace ca pe soldăţeii din vremea copilăriei. Şi fără cei care au mîncat cozonac pînă la ghilotină. Şi fără cei care nu se mai distrează şi nu mai vor să bage bani. Fără proştii afacerişti.
În schimb, ne vom pricopsi cu noii afacerişti, care au mirosit falimentul şi vor să cumpere instituţii în paragină pînă cînd nu rugineşte şi cade şi firma de la intrare (vezi Ionuţ Negoiţă). Asta e legea capitalismului, care e alta decît în curtea şcolii. Nu, nu-i nici o apocalipsă. E doar sfîrşitul habarnismului pe bani mulţi. Dacă Iaşi, echipa de la retrogradare, îşi poate plăti jucătorii la zi în timp ce Rapid intră în insolvenţă înseamnă că e vorba doar de bad business. E caz de cai verzi pe pereţi. Şi-apoi dacă Lehman Brothers a dat faliment, ce-i de mirare că nişte milionari făcuţi la apelul cadrelor o dau cu oiştea-n gard? N-au înţeles că fotbalul e un joc, dar nu o joacă. Dar fotbalul nu moare, doar îşi schimbă pielea. În junglă se mai întîmplă.
