„Gusturi netunate“
De cîţiva ani, adjectivul tunat îşi urmează o surprinzătoare şi îngrijorătoare ascensiune, extinzîndu-şi rapid sensurile şi utilizările. La început, erau tunate doar maşinile; după o vreme, printr-o metaforă ironică şi cam misogină, s-a vorbit despre femei tunate. Un clip recent ne asigură că un producător de alimente congelate oferă gusturi netunate. Bănuiesc că autorii respectivului mesaj publicitar şi-au propus să se adreseze unui public-ţintă restrîns (citadin, la curent cu moda lingvistică, cu argoul juvenil preluat şi răspîndit de tabloide) şi nu presupuneau că tunat ar fi deja un cuvînt general, înţeles de toată lumea. Cred că, dimpotrivă, pentru mulţi vorbitori cuvîntul este destul de derutant, trezind asocieri familiare, dar înşelătoare.
Tunat e participiul verbului a tuna, un împrumut recent din engleză. Verbul englezesc tune („a ajusta, a adapta etc.“, folosit în sens primar cu referire la sunet), cu participiul tuned şi derivatul-nume de acţiune tuning au fost preluate în română doar cu o parte din înţelesurile lor: cele legate de o modificare (cu scop de ajustare, îmbunătăţire) a vehiculelor, în primul rînd a maşinilor. Verbul a fost adaptat spontan, fără teama că ar provoca confuzii cu omonimul său vechi (moştenit din latină). E drept, există diferenţe de conjugare – în vreme ce verbul meteorologic a tuna nu primeşte sufixul -ez („acum tună şi fulgeră“), verbul tehnic e încadrat tiparului cu sufix: „Brabus tunează Mercedes-Benz“ (titlu, Adevărul, 13.09.2012) – şi de sintaxă: verbul meteorologic e intranzitiv, împrumutul recent are obligatoriu complement direct. Pe lîngă numele de acţiune formate de la noul verb – tunatul („Tunatul la români!“, 4buzzideas.blogspot.ro; „Fără să aibă experienţă în „tunatul“ maşinilor, Alexander a reuşit să-şi transforme maşina – Mitsubishi Eclipse, model 2003 – într-o replică a celebrului Lamborghini Reventon“, Adevărul, 8.09.2012) şi tunarea („discuţie despre tunarea unui cielo“, clubopel.com) –, se foloseşte şi împrumutul englezesc tuning: „tuningul auto sau maşinile cu personalitate“ (9am.ro); „tuningul este o armă cu două tăişuri, poţi să creezi un model care să atragă priviri şi aprecieri sau poţi să scoţi hidoşenii care să atragă priviri şi să întoarcă stomacuri pe dos“ (romaniaforum.ro). Cu valoarea iniţială (de modificare a caracteristicilor tehnice sau estetice ale unui vehicul), tunarea se aplică mai ales maşinilor, dar Internetul e plin de referiri la motociclete, biciclete sau chiar (glumeţ) căruţe tunate (vplay.ro). Verbul este în continuare marcat stilistic de asocierea cu jargonul pasionaţilor de autovehicule sau cu registrul familiar-argotic mai larg: „agaricii care îşi tunează dacia într-un stil barbar“ (youtube.com).
Sensul abstract al modificării a permis extinderea familiei lexicale a noului a tuna asupra altor situaţii: legale („vreau să-mi tunez abonamentul orange!“, forum.famouswhy.ro) sau din sfera înşelătoriei, a falsificării („tunarea actelor maşinii“, forum.4tuning.ro). Sînt tunate obiecte – „pantofi «tunaţi»“ (cdbs.biz); „blugi noi kenvelo tunaţi (ţinte şi vopsea)“ (onlinesport.ro) etc. –, dar şi persoane („tunarea prietenului“, unghiuri.wordpress.com).
A tuna este folosit cu intenţie de ridiculizare şi cu un sens inerent peiorativ cu referire la modificările produse (mai ales prin operaţii estetice) asupra aspectului fizic feminin; în acest caz, comparaţia cu o maşină nu e tocmai flatantă: „Băieţi, nu vă uitaţi după femei tunate!“ (muzica123.org); „Sînii «tunaţi» ai Vicăi sînt în mare pericol!“ (cancan.ro); „Ce tunată este Miss Chirurgie Estetică Italia!“ (click.ro); „nici tunată nu ai noroc în dragoste!“ (ibidem).
În sine, modificarea unui obiect poate fi conotată pozitiv (într-o viziune optimistă asupra progresului, a „luptei cu natura“, a originalităţii sau pur şi simplu într-o estetică manieristă, de preţuire a artificialului), dar şi negativ (într-o ideologie a superiorităţii naturalului şi a autenticului faţă de simulacru). Inovaţia publicitară se bazează pe ultimul set de valori, atunci cînd decide să vorbească despre „legume netunate“, „peşte netunat“ şi mai ales – la un nivel de abstracţie mai înalt, la mare distanţă faţă de utilizările originare – de „gusturi netunate“. Adjectivul cu prefix negativ devine un sinonim ad-hoc pentru natural (de altfel, pe site-ul respectivei firme, formulării româneşti „o lume aparte, un tărîm al gusturilor netunate“ îi corespunde, în engleză, mai banalul „a special world, a land of pure flavors“).
Extinderea semantică s-a produs, pe cît se pare, pe teren românesc. Asocierea nedorită cu verbul a tuna nu a fost pînă acum o stavilă în calea extinderilor expresive şi glumeţe: cred, totuşi, că va împiedica o instalare veritabilă a noii familii lexicale în limbă. E foarte posibil ca moda actuală să treacă, mai ales pentru că se manifestă în spaţiul prin definiţie instabil al limbajului familiar-argotic, iar tunat să se păstreze doar în jargonul tehnic.
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Editura Humanitas, colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).
