Greu cu Europa

Publicat în Dilema Veche nr. 916 din 28 octombrie – 3 noiembrie 2021
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg

Unul dintre cele mai rele efecte ale fricii este închiderea minții. Nu doar că, vorba poporului, „nu mai judeci”, dar nici nu mai ești minimal disponibil să vezi și altceva decît prilejul fricii.

Înspăimîntați de ceea ce pățim ca români trăitori în România, nu mai avem disponibilitatea să băgăm de seamă ce pățim ca români trăitori în Uniunea Europeană. Tocmai noi, care avem nevoie de Uniunea Europeană ca de aer. Nu e o exagerațiune retorică – fără UE, România se sufocă! Beneficiile apartenenței României la cel mai elitist club de țări al planetei sînt enorme și trebuie să fii orb, prost de dai în gropi, nebun ori rău intenționat să nu le recunoști. Niciodată nu am fi atins acest grad de prosperitate (cîtă e!) și de siguranță (cîtă e!) dacă rămîneam de capul nostru după 1990. Am mai spus-o și o repet: România căzută exclusiv pe mîna românilor înseamnă un dezastru garantat pentru ei înșiși. De ce tot repet această observație? Poate că de ciudă, poate că de frică.

Putea să ne fie mai bine decît ne este? Evident. Nu sîntem mai bine din cauza noastră, a opțiunilor noastre electorale și a sistemului absolut sinistru al partidelor politice românești care sînt deja anume croite să propună alegătorilor o calitate umană din ce în ce mai deteriorată și soluții din ce în ce mai idioate. Și este imediat de adăugat să nimeni din exterior nu a intervenit în acești 30 de ani în care acest sistem al partidelor s-a înrădăcinat la noi; el însuși este un produs al profunzimilor noastre naționale, o marfă pur românească. Astfel, am ajuns la momentul în care organizațiile politice românești pe care sîntem chemați (și adesea venim) să le votăm sînt piatra de moară de gîtul României și nu motorul dezvoltării ei. Aș spune că România s-a dezvoltat atît cît vedem cu ochii noștri, în pofida sistemului nostru de partide și nu datorită lui, mai ales datorită apartenenței țării la UE și NATO și nicidecum ca urmare a exercitării suveranității naționale.

Putea fi mai rău? Dacă nu eram în UE, dar eram cu acest sistem politic, sigur. Eram un fel Republica Moldova mai mare sau, mai grav, un fel de Ucraină mai puțin importantă. Cu imediatul adaos că Ucraina neinvadată de ruși nu era nici pe departe atît de importantă în ochii Occidentului precum este Ucraina invadată de ruși...

Putem considera, așadar, că 1 ianuarie 2007 a fost o zi astrală în istoria noastră, de calibrul acelui mitic 1 decembrie 1918. Ca și atunci, am avut noroc. Dar altfel decît atunci, nu a trebuit să plătim un preț de sînge. Oricum, la stadiul la care adusese comunismul conștiința patriotică a poporului român, nici nu am fi fost în stare de un sacrificiu colectiv comparabil. Bine că nu a fost nevoie! Momentul din 1918 a fost măreț pentru că norocul de atunci a fost meritat – românii de atunci luptaseră, muriseră, inimile lor fuseseră înălțate de un ideal frumos, ei aveau dreptul la o zi precum acel 1 decembrie. Sacrificiul și eroismul s-au întîlnit cu șansa. În 2007, a fost noroc pur. Nu eram gata, ne jucaserăm de-a reformele, dădeam din gură că sîntem europeni de la mama noastră, livram gesturi coregrafice cu aerul că facem treabă – o conjunctură excepțională ne-a zvîrlit în interior înainte ca ușile extinderii Uniunii să se închidă. Din 2007 pînă azi, n-a mai devenit membră a UE decît Croația – o lărgire aproape nesemnificativă pentru ansamblul teritorial, demografic și economic al Uniunii. Norocul nostru – cel despre care P.P. Carp spunea că e suficient ca să nu mai avem nevoie de oameni politici, gîndindu-se, firește, la oamenii politici din vremea lui. Pe atunci, oamenii politici îi păreau strașnicului conservator inutili. Nu știu ce-ar fi zis de oamenii politici de acum, a căror inutilitate este cel mai mic dintre păcate.

Noi știm, însă, că ulciorul nu merge de multe ori la apă, că norocul e după cum și-l face omul, iar profesorul nostru de România, dl I.L. Caragiale, ne-a învățat că norocul e prea puțin și lumea prea multă. Așa că am face bine să mai ridicăm o clipă ochii de la ale noastre și să privim spre Vest, spre zarea de unde ne-a venit pleașca din 2007. Acolo nu e bine deloc.

O  decizie adoptată de Tribunalul Constituțional polonez pe 7 octombrie 2021 lovește Uniunea Europeană în inima ei. Pe scurt, această decizie constată că anumite părți din trei articole ale Tratatului UE nu sînt conforme cu Constituția Poloniei, respingînd principiul supremației dreptului UE asupra dreptului Poloniei și a obligativității deciziilor Curții de Justiție a UE în Polonia. Practic, nerecunoașterea supremației dreptului UE asupra dreptului național al țărilor membre ale Uniunii este, la acest stadiu de integrare, lovitura care dărîmă totul. Istoria dreptului mai poate nota, ici-colo, situații din trecut în care anumite țări au refuzat să aplice punctual o decizie sau alta a CJUE sau a CEDO (instanță din sistemul Consiliului Europei, dar strîns legată în practica ei de CJUE). De asemenea, încălcări ale tratatelor UE pot fi și ele lesne amintite. Dar o decizie care să stabilească de principiu că dreptul național bate dreptul UE este cu mult mai mult decît atît. Mici disidențe punctuale, în fine, se mai pot înghiți fără mari repercusiuni asupra pilonilor de rezistență ai arhitecturii UE, dar nu și o ruptură de principiu.

În ultimii ani, țările din Estul Europei, foste comuniste, sînt tot mai iritate de ceea ce ele percep drept abuzuri de natură politică, ideologică, ale puterilor din Vest asupra lor. Astfel s-a ajuns ca guverne populiste, unele chiar autointitulate „iliberale”, să domine această parte a Europei. E greșit să se spună că guvernele populiste induc populației ideea că puterile administrative ale UE sînt abuzive în plan cultural sau juridic ori chiar politic – eu cred că e invers. Percepția acestor popoare (nu discut acum dacă e reală sau falsă, dacă e manipulată sau genuină) preexistă și determină menținerea la putere în aceste țări a acestui gen de regimuri.

Noi, din fire mai blînduți, n-am ajuns pînă acolo. Dar ne confruntăm cu o situație cumva similară. Avem și noi în derulare un fel de conflict între Curtea noastră Constituțională și Curtea de Justiție a UE. Unii blestemă CCR pe motiv de pesedism și Dorneanu. Alții atacă CJUE din cauză de Soros și neomarxism. Să lăsăm la o parte ambele aceste poziții, căci ele aparțin unor ignoranți patenți în care clocotește păcătoasa lavă a activismului. Și de data asta, vă invit să mergem în substanța chestiunii. Înainte de orice, vă îndemn să vă înfundați urechile cu dopuri de ceară ca să nu auziți scandările activiștilor din ambele tabere și să lăsați, în liniște, propria dumneavoastră minte să gîndească. Exact asta vom face la următoarea noastră întîlnire.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?