Get-beget, get-buget

Informaţii despre originea adjectivului invariabil get-beget se găsesc în toate dicţionarele noastre. Originea turcească a cuvîntului e cît se poate de clară, astfel încît cei care ar tresări la ideea vreunui ecou daco-get trebuie să se resemneze în faţa unei simple coincidenţe de formă. În turcă, expresia cet becet (pronunţată ca în română) este cuprinsă în dicţionarele actuale la cuvîntul-titlu cet – „bunic, strămoş“, cu explicaţia „din tată în fiu, dintr-o generaţie în alta“ (Redhouse Dictionary, 2000). Sensul împrumutului nu s-a schimbat foarte mult: autentificarea etnică (sensul actual din română: „autentic, adevărat, neaoş“, în DEX) se face prin referire la genealogie. Cuvîntul e atestat în secolul al XIX-lea, în teatrul lui Alecsandri („Vă e ruşine să fiţi Moldoveni curaţi, Români get-beget“) şi în alte surse; a fost explicat de Lazăr Şăineanu, în Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române, 1900, cu precizarea că era răspîndit în Muntenia şi Moldova, dar lipsea „în celelalte idiome balcanice“. E folosit şi azi, în registrul colocvial, inclusiv în declaraţii publice: „Sînt bucureştean get-beget şi vreau o capitală curată“ (politicaromaneasca.ro); uneori, apare în context ironic şi paradoxal: „Venetici get-beget. Prea mulţi moldoveni în oraşul ăsta. Prea mulţi olteni. Prea mulţi ţărani din Ardeal. Prea mulţi moroşeni din ăia bătăuşi“ (adidragos.ro).

Oarece nelămuriri a produs cuprinderea cuvîntului get-beget într-o formulă destul de veche şi de stabilă: „get-beget, coada vacii“. Atestată la mulţi autori, încă din secolul al XIX-lea – „Noi ăştia get-beget coada vacii, născuţi şi îmbătrîniţi în ţara asta“ (Ion Ghica) –, expresia e cuprinsă în dicţionarele actuale; de pildă, în DEX, sub cuvîntul-titlu coadă: „(Get-beget) coada vacii = neaoş; vechi, băştinaş; de origine rurală“. A. Scriban (în dicţionarul său din 1939) o considera o formulă ironică: „acesta e Român get-beget (la care se mai adaugă şi coada vacii, cînd vrei să rîzi de pretinsa puritate de rasă a cuiva).“ Alţi autori i-au căutat expresiei origini cît se poate de serioase. Într-un articol recent („Degradare“, în Lumina, 2.03.2011), profesorul Stelian Dumistrăcel a prezentat şi a dezvoltat ipoteza lansată de N. Iorga, care considera că expresia ar fi fost legată de un sistem de jurămînt tradiţional. În relatarea misionarului Marco Bandini, călător prin Ţările Române în vremea lui Vasile Lupu, apărea informaţia că, la regăsirea unei vite pierdute sau furate, păgubaşul „trebuie să jure că este a sa ţinînd cu mîna coada ei“. Mărturia istorică are avantajul de a înnobila o expresie ale cărei origini pot fi, totuşi, ironice şi depreciative de la bun început – şi transparent legate de viaţa rurală, de exemplu de mînatul vacilor la păscut. Cred că trebuie luată în considerare încă o ipoteză, nu tocmai agreabilă pentru orgoliul naţional, dar credibilă: coada vacii asociază originea românească get-beget cu pătura ţărănească, subordonată (în opoziţie cu o nobilime de origini preponderent străine).

Expresia pare a fi avut o circulaţie mai mare în Moldova. Apare, de exemplu, la Kogălniceanu, în Tainele inimii, într-un citat în care accentul cade nu pe autohtonism, ci pe originea umilă: „Aşa de ambii veri se putea zice că unul era moldovanul civilizat şi celălalt moldovanul necioplit, get-beget coada vacii“; mai tîrziu, Cezar Petrescu o atribuie personajului său Eminescu: „Mi-s moldovan get-beget, coada vacii“ (Romanul lui Eminescu). Formula e destul de puţin folosită în zilele noastre, dar nu lipseşte cu desăvîrşire din Internet: „Te anunţ din start ca sînt un tip banal / Am 43 de ani / Bucovinean get beget coada vacii“ (uirebit.ro); „vezi Doamne, trecuse de la «ceala» la «ăla» şi acum era cu o clasă mai sus, bucureştean get-beget coada vacii“ (atelier.liternet.ro) etc. Expresia a fi de la coada vacii, fără get-beget, e mult mai răspîndită, cu un sens net depreciativ, prezentînd originea rurală ca inferioritate socială.  

De la get-beget s-a creat un joc de cuvinte, atestat acum un secol, dar redescoperit şi de contemporanii noştri. În Furnica, 1915, nr. 17, este evocat un calambur al epocii: „români, cum s-ar zice, get-buget... cum scria odată d. G. Ranetti“. Destul de numeroasele exemple actuale – „U. e get-buget din Bucureşti“ (Kamikaze, 1.04.2011), „Moldovenii sînt rusofili get buget“ (comentariu, mediafax.ro); „Să vezi operaţiuni militare de elită, româneşti get-buget, încercînd să-l scoată pe terorist din subterane“ (neinfrantii.forumactual.net) – sînt în mare parte ilustrări ale jocului de cuvinte (nu întotdeauna suficient de motivat şi de amuzant), dar uneori pot fi şi simple greşeli.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).