Generaţii pierdute

Publicat în Dilema Veche nr. 716 din 9-15 noiembrie 2017
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Cu ani în urmă, am publicat în această revistă un articol despre generații pierdute. Recent, o discuție melancolică m-a dus, iarăși, la această temă. Și la dilema ei…

● Am trăit toată copilăria mea auzind despre „generaţia de sacrificiu“. Am aflat că generaţia părinţilor mei a trebuit să-şi explice sărăcia şi traiul greu ca pe un sacrificiu care avea acest sens: copiii o vor duce mai bine. De mic, mi s-a băgat în cap că aşa e firesc – părinţii se sacrifică pentru copii. Fiind firesc, e nobil. Este una dintre acele datorii care, deşi îl îngenunchează pe om, înalţă umanitatea din el. Mai mult, mi se spunea că reuşitele mele ulterioare, chiar aşa improbabile cum păreau a fi la un anumit moment, nu vor fi posibile fără sacrificiul lor. Eram copil şi eram foarte emoţionat cînd mă gîndeam la asta.

● Apoi, la şcoală, am dat de poezia lui Labiş: „Generaţii secate se sting / Tinerii rîd către stelele reci…“. Mi se părea că e prea multă cruzime în versurile astea, clare şi periculoase ca diamantul. Tinerii rîd la stelele reci – mi se părea înspăimîntător! Iar generaţiile secate, care se stingeau în rîsul acesta nocturn şi nebunesc, mi se păreau a fi demne, calde, prietenoase. Nu mi-au plăcut versurile acestea. Dacă nu mă înşel, le-am recitat o dată la o serbare, cu cravata roşie atent călcată de mama, chiar în acea dimineaţă. Mama fiind, desigur, generaţia secată. M-am gîndit că generaţia secată calcă şi spală pentru tinerii care rîd la stele. Fără generaţia secată, tinerii care rîd la stele ar avea uniforme murdare, pătate, şifonate, ceea ce mi se părea că le-ar induce un disconfort serios, care i-ar împiedica să mai rîdă chiar așa Și, oricum, ar avea o jenă să se urce pe scenă mototoliți și murdari ca să spună poezia… 

● Apoi, în adolescenţă, am citit Heming­way. În A Moveable Feast, am aflat originea celebrei expresii „the lost genera­tion“. Gertrude Stein i-a numit aşa pe cei asemenea lui. Iată:

„Avea nişte probleme cu aprinderea la vechiul Ford model T pe care îl conducea pe atunci, şi tînărul mecanic de la garaj, care fusese înrolat în ultimul an de război, fie n-a reuşit să i-l repare, fie n-a vrut să se ocupe peste rînd de Fordul lui miss Stein. În orice caz, nu fusese serios şi, după ce miss Stein protestase, fusese aspru admonestat de patronul garajului. Printre altele, patronul garajului îi spusese şi «Sînteţi cu toţii une génération perdue!».

– Exact asta sînteţi. Asta sînteţi cu toţii, mi-a spus apoi miss Stein. Voi, tinerii ăştia care v-aţi întors din război. Sînteţi o generaţie pierdută.

– Serios?

– Da, asta sînteţi, n-aveţi pic de respect pentru nimic. Vă-mbătaţi de parcă ar veni sfîrşitul lumii…

– Tînărul acela, mecanicul, era beat?

– Sigur că nu.

– Pe mine m-aţi văzut vreodată beat?

– Nu. Dar prietenii tăi sînt beţivi.

– Mi s-a întîmplat şi mie să mă îmbăt. Dar nu apar beat pe aici.

– Sigur, aşa e. Nu asta am vrut să spun.

– Patronul băiatului era cel care probabil se îmbătase de la 11 dimineaţa. De acolo şi stilul adorabil.

– Nu mă contrazice, Hemingway. N-are rost. Sînteţi cu toţii o generaţie pierdută, exact aşa cum a zis proprietarul garajului.“

Discuţia asta trebuie să fi avut loc prin 1923. Ulterior, generaţia pierdută a devenit linia întîi a literaturii: Hemingway, Scott Fitzgerald, Ezra Pound, Dos Passos, Steinbeck… 

● Apoi, după 1989, o altă generaţie a spus despre sine că este „de sacrificiu“. Numai că, de data asta, adăuga: „Ne-am săturat! Nu mai vrem să fim o generaţie de sacrificiu“. Am observat că cei de o seamă cu mine spuneau asta. Nu m-am simţit niciodată inclus, nu am simţit niciodată că am destinul cuiva „de sacrificiu“. 

n Printre pahare, în fum de ţigară boem, stimulat de zgomotul colorat al cîrciumii, prietenul meu bun îmi povesteşte necazurile amorului său. El are 48 de ani, ea are 24. Ea se comportă bizar, el nu înţelege şi a cam obosit. Mă trezesc spunîndu-i: „Generaţia asta a lor este pierdută. Iremediabil. Sînt insensibili, vor să fie cool şi sînt cold. Sînt inculţi şi dezabuzaţi încă înainte de prima experienţă care ar fi putut să-i facă să cunoască tristeţea. Sînt dependenţi de milioane de obiecte şi nu pot concepe viaţa dincolo de Internet. Nu avem nici o şansă să ne înţelegem cu ei. Am un sfat pentru tine: nu te mai lansa către femei care au sub 30 de ani. Tot ce e acum sub 30 e pierdut!“ Plec acasă tîrziu. În noapte, ninge fastuos. Pasul îmi e nesigur pe zăpada proaspătă. Mersul cere o anume încordare. Cu mîinile adînc înfipte în buzunare şi cu gluga trasă peste cap, am impresia că nu ninge peste mine, ci doar în faţa mea. Mereu în faţa mea. Gîndul mi-a mers la fragmentul acesta din A Moveable Feast, de după conversaţia în care Gertrude Stein a pus în veac eticheta unei mari generaţii: „În noaptea aia, în drum spre casă, mă gîndeam la băiatul de la garaj, mă gîndeam dacă nu fusese transportat şi el vreodată cu unul dintre acele Forduri pe vremea cînd fuseseră transformate în ambulanţe. Mi-am amintit cum le distrugeau frînele cînd coborau din munţi cu ele încărcate cu răniţi, cum mergeau într-a-ntîia cu frîna de mînă trasă şi-n cele din urmă ajungeau să folosească şi marşarierul şi cum ultimele maşini au fost azvîrlite în prăpastie pentru a fi înlocuite cu acele Fiaturi mari care aveau cutii de viteză de tip H şi frîne de metal. M-am mai gîndit la miss Stein şi la Sherwood Anderson, la egoism şi la lenea de a gîndi, amîndouă opuse disciplinei, după care m-am întrebat care dintre cele două generaţii are dreptul să spună despre cealaltă că e pierdută“. Mi-am adus aminte de tînăra iubită a prietenului meu. Zîmbet fin, ten proaspăt, ochi limpezi, voce primăvăratecă, mers de balerină. Şi m am întrebat: care dintre cele două generaţii are dreptul să spună despre cealaltă că e pierdută?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Prețuri de infarct pe litoral. Cât a plătit un turist pentru o masă la autoservire în Mamaia: „Incredibil! 70 de lei kilogramul de cartofi” VIDEO
Cei care vor să-și petreacă concediul pe litoralul românesc vor fi nevoiți să bage mai adânc mâna în buzunar. Asta a trăit și un român care a decis să ia masa la un restaurant cu autoservire.
image
De ce i-au cerut Regele Charles și Regina Camilla Prințesei Catherine să își schimbe numele. „Prea mulți C”
Prințesa de Wales, cunoscută pe plan mondial ca Kate Middleton, a fost rugată să își schimbe modul de scriere a numelui de către regele Charles și regina Camilla, dezvăluie prințul Harry în cartea sa, „Spare”.
image
Ce a răspuns ÎPS Teodosie când a fost întrebat despre donațiile din banii câștigați la pariuri, loto sau păcănele VIDEO
Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, afirmă că cei care vor să doneze Bisericii sau celor nevoiaşi bani din sumele câştigate la pariuri sau la loto pot face acest lucru fără nici un fel de problemă.

HIstoria.ro

image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?
image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.