Frumos, deştept, da' bancher!
Domnul bancher e sobru, are ochelari de firmă şi costum la fel. Gesturile - măsurate. La fiecare intervenţie se face linişte. Altminteri nu l-ar auzi nimeni. E soft spoken, zic englezii. Grijuliu cu exprimarea. Da, va răspunde la orice întrebare, publicul merită toate informaţiile despre sistemul bancar şi, sigur, despre banca sa. O bancă onestă cu capital străin, care se mîndreşte cu standardele profesionale - rigoare, precizie, garanţii. De curînd a cumpărat altă bancă, tocmai pentru că a găsit acolo aceeaşi atitudine de colaborare cu depunătorul, cu acţionarul. Sigur, există zvonuri răuvoitoare. Precum că banca înghiţită i-ar fi obligat cîndva pe micii săi acţionari să-şi cedeze acţiunile la un preţ de nimic. Se zice că preşedintele băncii îi somase sub semnătură proprie să-i vîndă, chiar lui, micile economii. (La un preţ necertificat de nimeni, dar care era "ultimativ". "Exclud orice negociere.") Nimeni n-a făcut gură, ce erau să facă, preşedintele era prieten cu miniştrii, mergeau la vînătoare, făceau săli de sport. Pensionarii şi-au vîndut acţiunile, se temeau să nu rămînă fără nimic. Acum, acţiunile sînt decontate cumpărătorului la un preţ de zece ori mai mare. Aceste istorii, spune dl bancher, nu pot fi imputate nimănui, aşa a fost ieri, azi vorbim de o bancă nouă, cu standarde, etc. Un Pepsi, o Coca, un biscuit? Da, mulţumesc, dar aş vrea să continuăm. Nu prea am timp, fug la un board. Încă o-ntrebare. Vă rog. Cît de mare e taxa de administrare a contului? Păi, atît. De ce se percepe? Pentru că avem un sistem informatic, pentru că aşa e bine, pentru că aşa e capitalismul. Se percep astfel de taxe şi în alte ţări? Desigur, fără excepţie, în Europa, în America, unde vreţi! De altfel puteţi vedea că toate băncile percep o astfel de taxă. (Aiurea, e vorba doar de băncile ce operează în România. Ţară de unde-ar fi plecat de mult şi el, dacă n-ar fi rămas atîţia fraieri buni de jupuit.) Dar astfel, insistă unul dintre ei, nu e posibil ca suma din cont să dispară încetul cu-ncetul, dacă nu-ţi alimentezi contul? Ba da, e adevărat. Aşa e peste tot? Băncile străine care operează la noi procedează la fel şi în ţările de origine? Desigur. (Aiurea!) Domnul bancher are studii fine şi specializări înalte. Foloseşte adevărul cu economie, nu i se mişcă un muşchi, nu se lasă trădat de body language. La urma urmei, nu riscă mult. Care din troglodiţii ăştia ştie dacă e aşa sau nu? Au fost ei în străinătate? Au conturi, bani? Precis că nu. Doar pulovere roase-n coate, cămăşi rozalii şi priviri în care se citeşte foamea. Unul dintre spectatori spune că are trei conturi în Marea Britanie. Două de credit, unul de debit. Cu cardurile aferente. De opt ani n-a mai umblat la ele, căci nu mai trăieşte la Londra. Cu toate astea, banca Barclays îi trimite lunar extrasul de cont, iar la fiecare trei ani îi preschimbă cardurile, deşi el nu le foloseşte. Mecanismul merge mai departe. Iar soldul fiecărui cont e acelaşi de opt ani. Nu a scăzut cu one pence! N-a crescut, n-a scăzut. Dacă banii erau depuşi la o bancă din România, conturile se goleau de mult, datorită administrării "informatice şi cu standarde"! (La fel ca-n Epoca de Aur, cînd BNR păpa dolarii muncitorilor ce lucrau în Iran, dacă nu-i cheltuiau rapid la Comturist.) Dar probabil că-n Anglia nu există sistem informatic şi nu se cunosc standardele capitalismului. Sau poate că, acolo, băncile sînt instituţii caritabile! Domnul bancher se uită discret la ceasul cu diamante de casă. Oamenii ăştia nu înţeleg că-n România nimic nu e la fel ca acolo. Aici e-aici, acolo-i acolo! Aici încă mai poţi jupui oaia brâncoveneşte, înainte ca ea să behăie. E drept, a fost nevoie de inventivitate - taxa de administrare, taxa de extragere, taxa de card, codul IBAN etc. Năravuri necunoscute în ţările-mamă, dar băncile străine le-au învăţat aici şi fac, voioase, profit sub ochii blînzi ai inspectorilor BNR. Pentru că, deh, banca naţională are alte priorităţi - să se fure cît s-o fura, dar să se respecte ţinta anti-inflaţie şi să se reducă creditele de consum! Vezi dumneata, intrăm în Uniune!
